Unele piese din Biblioteca Academiei Române datează chiar de dinaintea erei noastre, iar manuscrisele includ scrisori de dragoste din vremea lui Napoleon Bonaparte.
Biblioteca Academiei Române pare, prin conţinutul ei, un muzeu de istorie a artei. În clădirea de pe Calea Victoriei se află manuscrise ale unor scriitori printre care şi Victor Hugo, şi ziare chiar din secolul al XIX-lea. Pe lângă acestea, hărţi şi atlase sunt aranjate în cele trei săli de lectură.
Arhivele instituţiei includ şi 350.000 de documente istorice, unele dintre ele din vremea lui Ştefan cel Mare. Anul trecut, instituţia a primit o donaţie în valoare de peste 500.000 de euro, ce reprezenta manuscrisele lucrărilor lui Emil Cioran. 3.000 de oameni la 14 milioane de titluri
"Această bibliotecă este organizată după modelul Bibliotecii Naţionale a Franţei, deci are un caracter enciclopedic", îşi începe descrierea Acad. Florin Filip, directorul general al Bibliotecii Academiei Române. El povesteşte că unul dintre planurile instituţiei este să achiziţioneze arhiva lui Grigore Moisil de la familia sa şi pe cea a lui Mihai Drăgănescu, primul preşedinte al Academiei Române de după 1990.
Din punct de vedere al dotărilor, biblioteca ocupă un loc fruntaş printre "colegele" sale din Capitală, cu 14 milioane de titluri. Acestea înseamnă "de circa şapte ori mai mult decât Biblioteca Centrală Universitară şi mai mult decât Biblioteca Naţională", după cum ne spune Florin Filip. Totuşi, caracterul academic al instituţiei se reflectă în numărul abonaţilor, respectiv 3.000. Pe lângă cercetătorii Academiei Române, oricine poate accesa documentele, contra sumei de 50 de lei pe an. "Din păcate, numărul de cititori este încă mic faţă de dorinţele mele", mărturiseşte directorul bibliotecii. Însă evenimentul Noaptea Bibliotecilor, care a avut loc anul trecut, a făcut ca site-ul instituţiei să fie accesat de circa 60.000 de ori. "Serverul, care era foarte vechi, a crăpat, iar legea actuală ne împiedică să cumpărăm birotică", a spus academicianul.
Totuşi, cum decurge o zi normală într-o bibliotecă de cercetare? "Oamenii vin la 7.30, cititorii au acces de la ora 8.00, se înmulţesc către ora 10.00 şi stau până seara. Una dintre sălile de lectură este dotată cu calculatoare, alta cu manuscrise, iar la parter este sala cea mai mare", a spus directorul instituţiei. În sălile de lectură, oamenii studiază documente vechi cu lupa, periodice de la sfârşitul secolului XIX şi dicţionare. Sălile de lectură sunt ocupate de cercetători, dar şi de tineri. Pe lângă documentele istorice, şi periodicele sunt la mare căutare. Totuşi, în cea mai mare sală a instituţiei, raftul de ziare de după 1989 era gol.
Inginer de automatică de profesie, acad. Florin Filip a recunoscut că susţine cărţile, comparativ cu ebook-urile. "Oamenii preferă surogatele virtuale, dar ca prezervare a lucrurilor, cărţile nu pot fi înlocuite. Deci, ce e astăzi, mâine nu mai e", a spus el. Cărţi vechi, viziune nouă
Ca strategie de promovare, biblioteca s-a orientat în ultima vreme şi către licee. "Încerc cu şcolile, cu zile în care e deschis pentru public. De exemplu, la Noaptea Bibliotecilor s-au acordat permise gratuite celor care au venit aici pentru prima oară, deşi acel permis pentru studenţi costă 25 de lei pe un an de zile", a povestit Florin Filip.
Pe lângă evenimentele din bibliotecă, pe site-ul acesteia se regăsesc şi lucrările expuse, pentru că există şi expoziţii care sunt strânse după o oră, explică Filip. 14 milioane de titluri se regăsesc pe rafturile bibliotecii şi pot fi studiate contra sumei de 50 de lei pe an "A fost Noaptea Bibliotecilor în octombrie. Numărul de vizite virtuale s-a dublat ulterior. Au urmat 60.000 de accesări care, practic, au făcut serverul să crape.“ Florin Filip, director general
Recomandările noastre
