Volumul "Nouă comentarii despre partidul comunist", lansată în aceste zile principalele oraşe româneşti, descrie artocităţile comise de comuniştii chinezi, inclusiv scene cumplite de canibalism. "Nouă Comentarii despre Partidul Comunist" reprezintă o serie de editoriale tipărite în noiembrie 2004 de DaiJiYuan, ediţia în limba chineză a The Epoch Times. În România, volumul de 291 de pagini a fost publicat de Editura Semne şi costă 25 de lei. Identitatea autorului a fost ţinută sub secret.
După publicarea editorialelor, în doar câteva săptămâni, chinezii au început să îşi dea demisiile din partid. "Potrivit website-urilor care urmăresc fenomenul, numărul total al celor care şi-au dat demisia din PCC a ajuns la peste 50 de milioane", explică Adrian Sturdza, preşedintele The Epoch Times România. Istoria de 55 de ani a PCC este plină de sânge şi minciuni, iar cartea scoate la iveală tragediile din spatele acestei formaţiuni politice. Sub conducerea PCC, 80 de milioane de chinezi nevinovati au fost ucişi. Mao Zedong, promotorul atrocităţilor, a rezumat scopul "Revoluţiei culturale": "după haos lumea atinge pacea, dar în şapte sau opt ani haosul trebuie să apară din nou". Cu alte cuvinte, o revoluţie politică, însoţită de mii de crime, era necesară la fiecare şapte sau opt ani. Acuzaţii de canibalism
Pentru PCC omorul e calea cea mai utilă de păstrare a puterii. Cel mai banal mod de a ucide, "întrunirile de luptă" practicate în timpul "Reformei agrare". "Existau multe căi de omor, incluzând bătaia cu bastoane, tăierea cu secerile şi strangularea cu frânghii. Modul de omorâre a copiilor era cel mai brutal: ucigaşul punea un picior pe piciorul copilului şi trăgea de celălalt picior, rupând copilul în două", se arată în carte. Membrii PCC au promovat până şi acte de canibalism, pentru a fi siguri că îngrozesc definitiv societatea. Acesta avea trei faze. "La început când teroarea era ascunsă şi lugubră, Cronicile judeţene descriu o scenă tipică: la miezul nopţii, ucigaşii au mers în vârful picioarelor şi şi-au ales victima; au tăiat-o şi i-au scos inima şi ficatul, apoi au mâncat organele umane în linişte, la lumina focului din cuptor. A doua fază a fost vârful, când teroarea devenise deschisă, publică. Ucigaşii veterani căpătaseră experienţă în extragerea inimii şi ficatului, păstrând victima cât mai mult timp în viaţă; îşi predau tehnicile, rafinându-le spre perfecţiune. De exemplu când tăia şi deschidea o persoană (vie), ucigaşul trebuia doar să facă o cruce pe abdomenul victimei, apoi să păşească pe corpul acesteia, iar inima şi celelalte organe cădeau jos, pur şi simplu. Ucigasul şef căpăta inima, ficatul şi organele genitale, iar ceilalţi luau ce rămânea. Aceste scene erau însoţite de fluturarea steagurilor şi strigarea de lozinci. A treia faza a fost nebunia. Canibalismul devenise o mişcare de masă. În districtul Wuxuan, oamenii mâncau ca nebunii alţi oameni. Deseori victimele erau mai întâi "criticate public". (...) Imediat ce victima cădea la pământ, moartă sau vie, oamenii îşi luau cuţitele pe care le aveau pregătite şi o înconjurau, tăind orice parte din corp pe care o puteau apuca. În timpul acestei faze, cetăţenii obişnuiti erau toţi implicaţi în canibalism. (...) Oamenii beau lichior sau vin şi jucau jocuri în timp ce mâncau corpuri umane. În timpul perioadei de maxim a acestei mişcari chiar şi bufetul expres al celei mai înalte organizatii guvernamentale, Comitetul Revoluţionar al districtului Wuxuan, oferea mâncare din oameni", se arată în Comentariul 7.
Carte citită pe ascuns
Cartea are la bază o documentare istorică riguroasă. "Sunt descrise crimele şi modul în care comuniştii au reuşit să anihileze cultura tradiţională şi valorile. În prezent, chiar dacă China are o mare deschidere comercială şi economică, pozând ca o mare mare putere economică, persecuţiile din partea PCC sunt de actualitate. Vorbim de persecuţii împoitriva tibetanilor, a uigurilor, creştinilor, a practicanţilor Falun Gong sau de prigoana împotriva avocaţilor care reprezintă în instanţă persoanele ce provin din straturile persecutate de partid", spune avocata Anca Florescu, voluntar The Epoch Times. La şase ani de la prima editare, "Comentariile" sunt citite în continuare în China în cel mai mare secret. Când voluntarii The Epoch Times România au adus muncitorilor chinezi de la Timişoara exemplare ale cărţii în limba chineză, mai puţin de zece dintre ei au avut curajul să le ia. Cei care au publicat "Comentariile" explică şi de ce au făcut-o în limba română: "Oficial, în România comunismul a murit în 1989. Dar efectele sale se mai resimt încă, uneori chiar foarte puternic şi dureros - atât cele de natură materială, cât, mai ales, daunele produse conştiinţei româneşti - care sunt mult mai greu de reparat şi cu efecte devastatoare mai subtile, pe termen lung".
Recomandările noastre
