De șapte ori în competiție la Cannes, Alain Delon a primit ieri primul său premiu din mâinile fiicei sale Anouchka. Această recompensă târzie pentru cel care a lucrat cu regizori de primă clasă, precum Visconti, Melville sau Antonioni, a declanșat furia feministelor înainte de începerea festivalului. Asociația Femeilor Americane a strâns mai mult de 25 000 de semnături pe o petiție prin care a solicitat organizatorilor să „nu-l onoreze”.

 „Nici o onoare pentru agresori”, a reacționat și organizația franceză „Osez le féminisme” pe Twitter: „#MeToo nu ne-a învățat nimic? Cerem ca Festivalul de Film de la Cannes să refuze să onoreze un agresor misogin. Delon a declarat în noiembrie 2018 că este macho și a recunoscut că și-a lovit deseori partenerele”.

„Sunt împotriva adopției de către doi oameni de același sex”

Într-un interviu apărut în „Journal du dimanche”, actorul i-a criticat pe detractori, spunând că au „inventat declarații”: „Nu sunt împotriva căsătoriei homosexualilor, nu-mi pasă: oamenii fac ce vor. Dar sunt împotriva adopției de către doi oameni de același sex (…) Am spus că am pălmuit o femeie? Da. Și ar fi trebuit să adaug că am primit mai multe lovituri decât am dat. În viața mea nu am hărțuit niciodată o femeie. Mi s-a pus eticheta de extremă dreaptă pentru că am spus că sunt prieten cu Jean-Marie (Le-Pen – n.red)) din armată. Nu, am dreptate!”, a adăugat el.

Denunțând o „poliție politică“, delegatul general al festivalului, Thierry Fremaux, l-a apărat la începutul acestei săptămâni. „Alain Delon are dreptul de a gândi ceea ce crede“, a spus el, estimând „complicat a judeca cu ochelarii de astăzi lucruri care s-au întâmplat și spus acum câțiva ani”.

Într-un interviu apărut la sfârșitul anului trecut, într-un număr special al revistei Paris Match consacrat carierei sale de 60 de ani, Alain Delon a declarat că va părăsi „această lume fără regrete”

„Viaţa nu îmi mai aduce prea multe lucruri. Am cunoscut totul, am văzut totul. Dar, mai ales, urăsc această epocă, mă face să vomit”, a declarat starul francez. „Sunt acei oameni pe care îi urăsc. Totul este fals, totul este deformat. Nu mai există respect, nu se mai respectă cuvântul dat. Doar banii contează. Auzi vorbindu-se despre crime pe tot parcursul zilei. Ştiu că voi părăsi această lume fără regrete”, a declarat Alain Delon în acest interviu în care a vorbit despre cariera lui, relaţiile dificile cu familia sa, femeile pe care le-a iubit şi prietenii pe care i-a pierdut.

 La un pas să ajungă proxenet

Într-un lung interviu publicat de ziarul Le Monde, în septembrie, octogenarul actor a declarat că dacă nu ar fi fost propulsat în cinema de femeile care-l adulau şi care l-au ajutat să debuteze, ar fi putut deveni proxenet. El explica faptul că „s-a trezit în această meserie datorită femeilor”.

Ele sunt acelea care m-au făcut să fac cinema. Femeile sunt acelea care mă vor, îmi dau totul, femei care s-au îndrăgostit de mine. Ele aveau, minim, şase sau şapte ani mai mult decât mine. Voiam să văd atunci în ochii acestor femei că sunt cel mai frumos, cel mai mare, cel mai puternic şi de asta am devenit actor”, a spus Delon. El afirma însă că viaţa sa ar fi putut avea un cu totul alt curs şi că ar fi putut deveni proxenet.

La revenirea din războiul din Indochina, în 1956, Alain Delon spunea că a fost un „gangster”. „Aveam femei întrun anumit cartier din Paris şi urma să devin peşte. Dar, cum aveam femei şi într-un alt cartier din Paris (mai luxos, activ în mediul artistic şi care îi va deschide porţile – n.r.), am devenit un star”, mărturisea el.

Făcându-şi veacul în cartierul Saint-Germain des Pres al anilor ‚50, Alain Delon ajunge, prin intermediul unor relaţii succesive, să-şi câştige un loc în cinema. O soţie îndrăgostită l-a convins pe soţul ei cineast să-l ia pe tânăr „pentru filmul care îl pregătea, „Quand la femme s’en mele”. ”Iată cum am început în cinema”, a spus marele actor.

 

Fluieratul, un nou limbaj cinematografic, inventat de Corneliu Porumboiu

Cineastul român Corneliu Porumboiu este pentru prima oară în selecția competiției oficiale a festivalului de la Cannes, cu filmul „La Gomera”, care trimite la insulele Canare, francezii propunând o variantă mai aproape de formula acțiunii – Les siffleurs , calchiată și în traducerea engleză („The Whistlers”). Filmul s-a bucurat aici de cinci proiecții. Trei s-au consumat sâmbătă seara: gala de la Grand Théatre Lumière (orele 22,00), pe ploaie, proiecția simultană pentru presă, organizată la sala Debussy, urmată după un sfert de oră de o alta, găzduită de sala Bazin. Duminică i s-a rezervat o nouă proiecție la Grand Théatre, matinală, preconizată pentru 8,30 (ploaia parcă s-a mai domolit), și o alta, a cincea, cu o proiecție de seară, orele 21,45 în sala intitulată La Soixantième. (Ioan Lazăr, corespondentul EVZ la Cannes)

 

Te-ar putea interesa și: