ORAŞUL DE VIS: Aţi comparat vreodată Bucureştiul cu oraşe precum Atena, Dublin, Londra sau New York? Cel mai probabil, nu. Sau, dacă aţi făcut-o, praful care vă acoperă pantofii la sfârşitul zilei, gropile pe care le blestemaţi zilnic la volan, impoliteţea şoferilor în trafic v-au readus la realitate. Există însă, locuitori ai capitalei României care cred că Bucureştiul le răsfaţă sufletele şi că poate egala orice alt mare oraş: expaţii. Pentru ei cel mai bun loc de pe pământ e cel în care trăiesc acum. Sunt oamenii fără ţară, care, de cele mai multe ori, sunt capabili să vadă detaliile pe care noi le igonorăm sau le uităm. Haideţi să privim Capitala prin ochii lor!
Faceţi cunoştinţă cu David Nicholl, Sotiris Karagiozidis şi Steve Moroz. Într-un cuvânt, i-am caracteriza aşa: irlandez, grec, respectiv american. Cei trei sunt îndrăgostiţi de Bucureşti, de România, şi nu afirmă asta din politeţe. De altfel, greu mai auzi pe cineva care să spună "Am încredere în România!", aşa cum îşi descrie Sotoris Karagiozidis mândria de a fi aici. Cei trei expatriaţi trec uşor peste imperfecţiunile ţării de care noi suntem sătui. Bucureşti, un oraş în care te integrezi uşor Steve Moroz (foto 1), originar din SUA, NewYork, îşi aminteşte că nu putea nici să arate cu degetul pe hartă Bucureştiul, când şeful său l-a chemat în birou şi l-a anunţat că este detaşat în România, country manager la firma de recrutare Hudson. "Odată ajuns la sediul noului birou, în Piaţa Unirii, m-au cucerit fântânile uriaşe", spune Steve Moroz, locuitor al Bucureştiului din 2001. Din acelaşi an se află în Capitală şi Sotiris Karagiozidis (foto 2), delegat atunci al unei multinaţionale în domeniul resurselor umane. Ţine minte şi ziua în care a ajuns: 29 aprilie. "Pe 30 aprilie eram deja în noul birou, fără probleme, ca şi cum aş fi fost acasă, în Atena", povesteşte acesta, care din 2007, la şase ani de la sosirea în România şi-a deschis propria firmă de recrutare, convins de potenţialul României. Sotiris s-a adaptat atât de bine la viaţa Bucureştiului, încât de peste doi ani are şi o emisiune la Radio Lynx. La fel de bine s-a integrat şi irlandezul David Nicholl (foto 3), country manager la Schneider Electric. Trăieşte de patru ani în România, locul în care a început să ia lecţii de karate. "Sunt antrenat de campionul european Nicu Stoian şi tocmai am trecut de centura galbenă. Următoarea provocare pentru mine va fi să câştig Men’s Health Survival Ghallenge în Marea Britanie", mărturiseşte David, mândru de realizările sale. Percepţia străinilor: Criminalitatea, mai scăzută decât în alte capitale După ani de trăit în multe din capitalele Europei şi acum în Bucureşti, cei trei expaţi fac cu uşurinţă comparaţie între oraşe. De exemplu, Sotiris Karagiozidis se declară un fan al Bucureştiului şi explică de ce preferă Capitala noastră în locul celei greceşti. "Eu sunt un mare fan al Bucureştiului. În comparaţie cu Atena nu este un oraş foarte poluat. Aveţi mulţi copaci care absorb multe din noxele maşinilor. Apoi, e un oraş mai mic decât Atena. Acolo sunt 5 milioane de oameni, aici doar 2 milioane. Acolo nu ai parcuri. Criminalitatea e mai scăzută decât în Atena", mărturiseşte afaceristul grec. "Bucureştiul este un oraş foarte sigur. Din câte ştiu eu, criminalitatea este scăzută. Şi unde mai punem că bucureştenii sunt nişte oameni foarte prietenoşi, calzi, care îţi sar în ajutor. Bine, mai puţin când sunt la volan", spune Steve, zâmbind. De altfel, americanul are chiar o istorioară pe care îi place să o povestească atunci când vine vorba de siguranţa Bucureştiului. "Veneam într-o seară, pe la ora 2.00 de la o petrecere. Am intrat în pasaj la metrou, la Universitate, şi am văzut un grup de cinci sau şase tineri, care beau şi fumau. Când m-au văzut au venit direct spre mine şi îmi spuneau în română, desigur: Hei, omule, dă-mi şi mie 100.000 de lei. M-am uitat în jur, am văut că nu era nimeni. Mă aşteptam să fiu jefuit, bătut, sau de-amândouă. Însă unul dintre tinerii a văzut ce faţă panicată aveam şi mi-a spus: Stai liniştit, numai dacă vrei să ne dai. Noi doar am întrebat. Şi atunci le-m spus că nu vreau. Şi au spus: Ok, o seară bună. Am fost extrem de surprins, pentru că dacă se întâmpla asta în New York, aş fi ajuns în spital sau aş fi fost cu siguranţă mort", povesteşte Steve Moroz. Exasperaţi de preţurile chiriilor Cei trei expaţi spun că Bucureştiul cel puţin la preţurile serviciilor şi produselor se poate compara cu alte Capitale din Europa. "Soţia îmi spune că în Bucureşti faţă de Atena toate cheltuielile lunare scad cu 20%. Dar chiria este mai scumpă decât în Grecia. De exemplu, la Unirii, un apartament cu trei camere ajungea înainte de criză şi 1.000 de euro. E mult. Cu banii ăştia, în Atena închiriezi un apartament la mare", exemplifică Sotiris Karagiozidis. Pe de altă parte, David Nicholl crede că viaţa în Bucureşti este destul de ieftină în comparaţie cu alte capitale. "Un sondaj Mercer a poziţionat Bucureştiul pe locul 78 în topul celor mai scumpe oraşe şi este încă departe de nivelul Moscovei. În comparaţie cu Londra, în Bucureşti chiria, utilităţile, îmbrăcămintea şi produsele de îngrijire personală sunt mai scumpe, dar mâncarea, alcoolul, restaurantele, taxiurile şi serviciile casnice sunt mai ieftine", povesteşte irlandezul, îndrăgostit de parcurile, restaurantele şi vremea din Capitală. Locuri preferate: Herăstrău şi Magheru "Zona mea favorită este cea în care locuiesc, Parcul Herăstrău. Dimineaţa este paşnică şi liniştită. Când merg să alerg dimineaţa pe malul lacului, la răsărit, mă simt înviorat. Priveliştea de la apartamentul meu, este minunată, iar atunci când este câte o nuntă, pot vedea artificii seara. Am făcut o selecţie de restaurante şi baruri la care ajung pe jos. Vara, formaţii muzicale cântă în locul special amenajat şi este foarte frumos să privesc oamenii dansând", spune David. Steva Moroz are ca locuri preferate Bulevardul Magheru şi Bălcescu, pentru că reprezintă "inima oraşului", cum spune el. "Îmi place să privesc oamenii şi uneori merg cu scooterul pe bulevarde. Din Unirii până la Victoriei şi apoi prin Herăstrău şi spre Băneasa", povesteşte americanul, pe care îl puteţi întâlni adesea pe teresa deasupra Tratului Naţional, "La Motoare", unul din locurile sale favorite. "De regulă sunt prevenit ca în interviuri să nu spun că îmi plac fetele de aici. Aşa că nu o să spun asta. Voi că cel mai mult în Bucureşti îmi place arhitectura!", spune Steve, râzând. Ce nu le place: traficul şi străzile Când vine vorba de ceea ce nu le place în Capitala României, Steve şi David sunt hotărâţi: traficul aglomerat, şoferii imprudenţi şi străzile aflate într-o stare deplorabilă. Sotiris Karagiozidis este ceva mai optimist. Nu este foarte deranjat de traficul din Bucureşti. "În Atena e mai rău", spune el râzând şi face o prognoză pesimistă: "Într-un an va fi la fel de aglomerat şi aici". David Nicholl este convins că "România este o bijuterie neşlefuită". "Zona rurală are peisaje spectaculoase. Bucureştiul este un oraş sigur şi un loc unde m-aş simţi în siguranţă să îmi cresc copii. Am vorbit cu mulţi expaţi care au venit în vizită aici şi mulţi spun ca este cea mai bună expatriere pe care au avut-o. Sunt de acord cu ei", povesteşte irlandezul, care este de părere că pentru a evolua, ţara noastră trebuie să-şi pună la punct birocraţia, care este greu de gestionat acum. "Apoi, poşta şi agenţiile guvernamentale au nevoie de îmbunătăţiri din perspectiva relaţiei cu clienţii", mai spune el. David mai crede că Bucureştiul are nevoie de investiţii în infrastructură, iar Uniunea Europeană şi Guvernul ar trebuie să se concentrează pe acest domeniu. "Locuitorii ar putea să înveţe mai multe reguli de etichetă în privinţa relaţiei cu clienţii şi să fie mai atenţi şi mai politicoşi pe drum", este o altă atenţionare a expatului irlandez. Steve Moroz completează şi el cu ton ferm: "Oamenii ar trebui să voteze partidele care promit să facă drumuri mai bune. Guvernul trebuie să investească în infrastrucutră". "Aici sunt oportunităţi mai mari. România e abia de trei ani în UE şi mai sunt multe de făcut. Dar tocmai acesta e un motiv de investiţii pentru străini. După ce va trece criza, va fi bine. Cred în România şi în români. Fiind în resurse umane am ocazia să cunosc şi mai bine românii. Am o părere bună despre români", îşi arată aprecierea Sotiris, într-o română stâlcită, uşor sâsâită de accentul greces. Ne-a mărturisit că preferă să vorbim engleza în timpul interviului. Noi l-am chinuit puţin, obligându-l să ne arate ce a învăţat totuşi în nouă ani de România, ţara în care şi-a adus şi familia şi în care va locui încă 10 ani de acum. La emisiunile radiofonice la care este invitat încearcă să vorbească în română, însă de cele mai multe ori are cu el un traducător din limba engleză. Româna, o limbă greu de învăţat "Bună ziua. Ce faci?", sunt cuvintele pe care le-a rostit prima dată David Nicholl, imediat ce a ajuns în România. "Am tot învăţat de atunci, iau cursuri cu un profesor, care mă mai învaţă şi acum. Pot citi, scrie în română. Înţeleg cam 70%, dar tot îmi este greu să pronunţ corect cuvintele, iar gramatica este foarte greu de învăţat pentru un vorbitor de limbă care nu are origini latine. Problema este că românii din Bucureşti vorbesc engleză atât de bine şi le place să exerseze cu mine", povesteşte David, convins că şansa lui pentru a vorbi fluent româna este să locuiască în afara Bucureştiului. Steve Moroz ştie deja trei limbi: poloneză, spaniolă şi turcă. A ajuns în România şi mărturiseşte că nu era entuziasmat să înveţe o altă limbă. „Într-un final, eram jenat de faptul că stăteam aici de câţiva ani şi încă nu învăţasem româna. Acum, dacă îmi veţi întreba echipa cum vorbesc eu limba, probabil că vor începe să râdă atât de tare încât nici nu vor putea răspunde. Dar sunt mândru că reuşesc să comunic astfel încât să fiu înţeles şi că nivelul meu de înţelegere este undev ala 80%”, mărturiseşte americanul. David, Steve şi Sotiris privesc cu relaxare România şi Bucureştiul şi ne-au învăţat că pentru a rezolva o problemă, uneori, trebuie să te detaşezi de ea. Şi, poate, dacă am renunţa la încrâncenarea cu care ne criticăm oraşul în care trăim, am reuşi să schimbăm ceva în jurul nostru, fiecare dintre noi.
Recomandările noastre
