Editura Evenimentul si Capital

CAPCANĂ pentru Bruxelles. Italia poate BUBUI UE: Planul SECRET de SUBMINARE a Zonei Euro

Autor: | | 0 Comentarii | 4338 Vizualizari

Respingerea de către Comisia Europeană, în premieră, a bugetului unei țări membre, poate declanșa explozia fatală pentru UE.

O analiză incendiară a lui Steve Ohana, profesor de finanțe la Școala Superioară de Comerț de la Paris pentru Le Figaro.

Marțea trecută, Comisia Europeană a respins oficial proiectul de buget prezentat de guvernul italian pentru 2019.

Este prima respingere de acest gen din istoria Uniunii Europene. Ea reflectă dilema insolubilă căreia trebuie să-i facă față numeroase țări din UE, mai ales cele din Sudul Europei.

Pe de o parte, aplicarea conștiincioasă a tratatelor europene îi închide într-o capcană inflaționistă a creșterii mici și a supraîndatorării.

Pe de altă parte, o contestare prea abruptă a regulilor europene nu oferă nici ea o soluție favorabilă unui stat a cărui datorie nu este în propria monedă, pentru că atunci autoritățile europene se află în poziția de a-l face să capituleze, lăsând băncile și guvernul acestuia la cheremul răzbunării piețelor.

Unele guverne au încercat să găsească o cale de mijloc negociind cu Comisia îmblânziri ale regulilor comunitare (fără ca prin asta să reducă semnificativ șomajul și să îmbunătățească solvabilitatea).

Dacă Comisia s-a arătat flexibilă în ultimii ani cu aplicarea pactului de stabilitate față de guvernele unor țări precum Franța, Italia, Portugalia sau Spania, acest lucru s-a întâmplat probabil pentru că guvernele respective și-au arătat recunoștința în legătură cu ce nu avea legătură cu bugetul (mai ales faimoasele „reforme structurale” legate de piața muncii, sistemul de pensii etc.).

Dar și pentru că au știut să se arate discrete și umile în negocierile cu Comisia.

Pe scurt, majoritatea liderilor politici europeni conveneau mai mult sau mai puțin deschis că regulile erau ilegitime pe plan democratic și ineficace din punct de vedere economic.

De exemplu, într-un interrviu din 2013 pentru New York Times, actualul comisar european pentru Afaceri Economice, Pierre Moscovici, pe atunci ministru de Finanțe al lui François Hollande, afirma că guvernele „democratic alese” ar trebui să-și „apere propria viziune” în fața „ortodoxiei neoliberale” a Comisiei.

Totuși, în același timp, liderii europeni apreciau că trebuie să păstreze în orice condiții aparențele respectării regulilor, pentru a nu scoate la lumina zilei inepția ordinii tehnico-juridice europene, dezvăluire care ar putea favoriza „populismul” și „naționalismul” și cânta prohodul „proiectului european”.

Poate că această comedie era jucată cu speranța că într-o zi guvernele țărilor europene vor sfârși prin a cădea de acord să amendeze acest reguli într-un sens mai sustenabil sau prin completarea uniunii monetare cu o uniune bancară și fiscală veritabilă... Un vis de „salt federal al UE” de nenumărate ori promovat de liderii centriști europeni (de la Hollande la Macron, trecând pe la Renzi) și care nu s-a realizat niciodată.

Episodul grec din vara lui 2015 a fost prima tentativă asumată, revendicată, de a arunca jugul legal de austeritate al UE. Deznodământul se cunoaște: premierul grec Alexis Tsipras a ales capitularea în fața pretențiilor troicii, iar figura principală a contestării regulilor, fostul ministru de Finanțe grec Ianis Varoufakis, a fost nevoit să se retragă lăsând locul altora mai docili.

Venirea la putere a coaliției italiene M5S/Liga în mai 2018 a marcat un nou punct de cotitură în această frondă a popoarelor europene contra edificiului tehnico-juridic european. A treia economie a Zonei Euro, reprezentanta primei piețe de obligațiuni europene, a devenit purtătoarea de stindard a revoltei contra modului de guvernare european.

Așa cum dădea de înțeles săptămâna trecută Pierrse Moscovici, cel mai deranjant la atitudinea italiană nu este încălcarea însăși a regulilor (care nu este atât de „excepțională” pe cât o afirmă Comisia față de alte țări), ci modul în care liderii politici italieni, și în special Matteo Salvini, „asumă” și „revendică” această încălcare.

Mai este și faptul că această încălcare nu se răsfrânge numai asupra bugetului, ci cam asupra întregii ortodoxii economice vehiculate de instituțiile europene de treizeci de ani (flexibilizarea pieței muncii, reforma pensiilor, privatizarea infrastructurilor etc.) ca și asupra regulilor europene de primire a imigranților.

Așadar, în această frondă se ascunde o amenințare existențială la adresa UE, cu atât mai mult cu cât Salvini afișează acum ambiția de a prelua șefia noii Comisii Europene rezultate din alegerile europene din mai 2019, cu scopul de a schimba regulile UE și a retroceda statelor părți substanțiale din suveranitatea lor.

Un veritabil război a început între UE și noua coaliție italiană. Acesta poate cunoaște armistiții, dar nu se poate încheia decât cu un singur învingător.

Respingerea de către Comisia Europeană a bugetului italian marchează o etapă crucială a acestei confruntări, căci, pentru întâia dată, stabilitatea financiară mondială se află în joc. Într-adevăr, mai multe elemente importante fac deosebesc această criză de cea care a opus Grecia creditorilor săi în 2015.

Pe de o parte, datoria publică italiană, care se ridică la ceva mai puțin de 2500 de miliarde de euro, este de aproape opt ori mai mare decât cea greacă.

În plus, ea este masiv prezentă în activele băncilor, asigurătorilor și fondurilor de investiții (în timp ce datoria greacă era majoritat deținută de instituții publice când a izbucnit criza greacă în 2015).

BREAKING NEWS! Decizie in cazul lui Dumitru Dragomir!

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Internaţional

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI