Dacă fenomenul hibernării, caracteristic multor animale, ar putea fi aplicat și la oameni, acest lucru ar reprezenta o uriașă importanță în domenii precum medicina sau astronautica.

Atunci când temperaturile coboară, unele animale, cum ar fi urșii, țestoasele sau veverițele hibernează pentru a-și conserva energia. Temperatura corpului, ritmul cardiac și viteza respiratorie se reduc până în momentul trezirii lor, primăvara.

Acest fenomen îi interesează în mod deosebit pe oamenii de știință, care doresc să înțeleagă diferitele mecanisme ale hibernării și dacă ele se aplică speciei umane.

Într-un nou studiu, publicat în revista Nature, numărul pe decembrie, o echipă de cercetători a obersevat timp de doi ani, într-un laborator, câteva exemplare de spermofile, numite și veverițe terestre. Aceste mici rozătoare pot hiberna timp de opt luni la rând. În timpul somnului, ele respiră o dată la un minut.

Studiul, primul care a observat animalele în timpul hibernării, a arătat că veverițele sunt capabile să recicleze nutrienții prezenți în corpul lor, fapt care le permite să supraviețuiască pe o perioadă lungă.

Când efortul muscular al unei veverițe se diminuează, organismul său recuperează azotul eliberat în timpul hibernării și îl reciclează în acizi aminați, compuși de bază ai proteinelor.

Astfel, atunci când hibernează, o veveriță produce proteine capabile să dezvolte diverse țesuturi musculare. Prin urmare, aceasta suferă o pierdere musculară mai mică.

Cercetătorii au încercat să elucideze ce proces permite animalelor timp de luni în șir, fără a fi afectate fizic la trezire.

Oamenii, atunci când sunt nevoiți să stea o perioadă mai lungă la pat sau să nu meargă, pot suferi efecte teribile. După numai o săptămână de imobilizare, se pot confrunta cu o pierdere de masă musculară importantă și cu deteriorări celulare.

Înțelegerea modului în care animalele reușesc să evite aceste efecte nedorite i-ar putea ajuta pe oamenii de știință să dezvolte noi tratamente pentru persoanele vârstnice și pentru cele care suferă de cancer.

Potrivit lui Sarah Rice, conducătoarea grupului de cercetători și biolog la Universitatea din Alaska, majoritatea oamenilor de știință reflectează la modul în care să trateze o boală, odată ce ea apare.

Rice propune o abordare diferită: „În loc să studiem ce nu merge bine în lume, este mai important să ne interesăm de ce merge bine”.

Echipa de cercetători care a realizat acest studiu speră nu doar să ajute viitorii pacienți, dar și să înțeleagă dacă oamenii ar putea hiberna și ei într-o zi. Acest lucru le-ar permite să stea imobilizați luni de zile.

O asemenea descoperire ar fi de o mare utilitate în misiunile astronautice, de pildă pentru a călători până la planeta Marte, un drum care durează nouă luni.