"... şi nenorocitul ăla se uita în sală de după o perdea şi aproape că juisa de plăcere, văzând cu ce poftă mâncau clienţii lui, cărora le servise la mese fripturi pe care le scuipase dedesubt", povestea revoltată, mai demult, o cunoştinţă ce lucrase în timpul verii ca picoliţă pe litoral.
Asemenea întâmplări cu retardaţi mintal sunt rare, dar controalele inspectorilor pentru protecţia consumatorilor scot la iveală în fiecare vară numeroase nereguli crase în multe localuri de alimentaţie publică de pe litoral. Suntem aproape obişnuiţi cu aceste constatări televizate, repetate an de an. Dar ne înspăimântă de-a-dreptul, văzând „pe viu”, în calitate de vizitatori sau de pacienţi, întreţinerea mediului steril, a curăţeniei şi disciplinei în unele importante stabilimente de sănătate, spitale de stat sau private, din oraşele României şi, cu osebire, în capitala ţării.
Oare ce senzaţie, decât de oroare şi compasiune, poţi avea, văzând într-un mijloc de transport în comun o femeie în vârstă, însoţită de fiică, având atârnate la vedere – venind din stomac - tuburi cu pungi pline de scurgeri reziduale însângerate?! Întrebată de unele persoane curioase, bătrâna, aproape plângând, a spus că merge pentru control la spital, fiindcă rana operaţiei i s-a infectat iar, stând acasă. „De ce acasă?”, a fost întrebată. Păi, fiindcă după trei zile de spitalizare post-operatorie, de obicei se face externarea bolnavului la domiciliu, pentru a elibera patul. Sunt documentat, deoarece un astfel de caz s-a întâmplat şi cu cineva din familia subsemnatului. Şi aşa, am aflat şi de alte cazuri, asemănă- toare, precum şi faptul că externarea anticipată poate fi amânată, dacă pacientul are suficientă energie şi voinţă puternică de persuasiune asupra cadrelor medicale, pledând hotărât pentru drepturile sale.
Cum, în destule cazuri, actul medical a ajuns să fie tratat aproape ca o afacere, chiar cu ignorarea păstrării mediului aseptic, un exemplu negativ ar putea fi dat şi de un clinician venit în grabă cu autoturismul propriu de la un spital la altul, unde are contract part-time, fără ca, anterior, să-şi mai fi schimbat echipamentul de spital, dar scuzându-se amabil de lipsă de timp. Cred că au remarcat mulţi, dar fără niciun rezultat, personal medical şi pacienţi în costuma- ţie specifică, mergând pe stradă la cumpărături. Ba, am „admirat” odată chiar şi un tânăr medic cu stetoscopul aninat de gât, în căutare de ţigări. Desigur, că toţi aceştia reintră in spitale, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. S-au semnalat nenumărate asemenea cazuri de indisciplină şi, întrebăm, s-a schimbat ceva? Ce părere am putea avea despre ştergerea zilnică, repede-repejor, a prafului de pe tot mobilierul şi pervazul geamului dintr-un salon de spital, folosindu-se doar o unică lavetă? Dar despre utilizarea mopurilor în spitale? Exemple rele de amintit ar mai fi o mulţime. Şi ne mirăm şi facem caz că proliferează infecţiile nosocomiale în unităţile sanitare!
Recomandările noastre
