N-a mai rămas mult pînă la 26 mai 2019, ziua alegerilor europarlamentare și a Referendumului. Declanșată de Cuvîntarea lui Klaus Iohannis în seara Joii Mari, campania electorală nu diferă cu nimic de cele consacrate alegerilor pe listă în România, fie ele parlamentare sau europarlamentare. Am ținut să precizez pe listă, deoarece alegerile prezidențiale, singurele care se bucură de o campanie deosebită, sunt opțiuni pentru un om și nu un grup, o opțiune de chibiț și nu de om rațional.

Toți analiștii sunt de acord că europarlamentarele din acest an au importanța unor alegeri parlamentare anticipate. Așa cum am mai scris, pentru cele două partide dominante – PSD și PNL – ele sunt un moment al adevărului. Rezultatele vor spune, în fine exact, prin intermediul votului, și nu aproximativ, prin intermediul sondajelor, dacă PSD s-a erodat atît de tare după doi ani de putere cu două guverne schimbate fără motiv, cu o succesiune amețitoare de remanieri, așa cum susțin adversarii și cum sunt convinși mulți comentatori. De ceva timp, mai ales după plantarea lui Rareș Bogdan în poziție mediatică de number one, PNL face mare caz de creșterea și în sondaje, de iminenta cucerire a puterii după ceea ce partidul numește deja Strălucita biruință din 26 mai 2019. Pentru PNL, care duce o dublă povară - a alegerilor și a Referendumului - singura țintă admisă e clasarea pe primul loc. O situare pe locul al doilea, indiferent de scor, ar fi o lovitură dezastruoasă primită atît de conducerea partidului, cît și de activul căreia i se flutură pe la nas mirosul ațîțător al ciolanului numit parvenirea la guvernare. Despre lovitura primită de Klaus Iohannis n-are rost să mai vorbim. Un eșec al PNL (situarea pe locul al doilea) ar însemna tuflirea activului și a electoratului, tulburări în PNL și un teren nisipos de plecare în campania pentru prezidențiale.

PSD se supune adevărului despre un moment crucial. Chiar dacă impactul nu va fi cel înregistrat de PNL, în cazul unui eșec autoritatea lui Liviu Dragnea va fi zdravăn clătinată. Există riscul ca numărul celor plecați la Pro România să crească.

Un examen asemănător încearcă și alte partide: Pro România și PMP. Dacă nu trece pragul Pro România se dizolvă. Chiar și dacă trece, în condițiile unui succes al PSD, Partidul lui Victor Ponta va fi condamnat la stagnare. Așadar Pro România speră ca la 26 mai 2019 să treacă pragul și să asiste la un eșec al PSD.

De trecerea pragului depind în cazul PMP atît partidul, cît și Traian Băsescu. Fostul președinte a acceptat postura puțin măgulitoare de competitor cu Rareș Bogdan și cu Rovana Plumb din credința că va trage PMP în sus să treacă pragul. Dacă nu-l trece, PMP își va da suflarea. Traian Băsescu deși va supraviețui ca vedetă, va fi clătinat în imaginea sa de deținător de capital politic.

 Oricît ar părea de ciudat, pentru Alianța 2020 alegerile nu sunt atît de dramatice. Dacă se situează pe locul al treilea, cum sugerează sondajele, Alianța poate fi mulțumită. Problemele încep dacă scrutinul o va clasa pe locul al II-lea, înaintea PNL. Aceasta deoarece și succesul în cazul unui partid mai mult amăgire decît realitate, e greu de administrat.

Nici pentru ALDE europarlamentarele nu sunt o chestiune de viață și de moarte. Evident, dacă nu trece pragul, ALDE va avea de suportat aroganța PSD (dacă PSD cîștigă!). Din punctul de vedere al prezenței la guvernare cu excepția unei căderi a întregii Coaliții, ALDE n-are cum să-și facă probleme. Pentru Călin Popescu Tăriceanu eșecul ar însemna o micșorare a ambițiilor de a fi candidatul întregii Coaliții la prezidențiale. Dacă ne gîndim că această postură depinde de PSD, rezultatul scrutinului nu va fi capital pentru Călin Popescu Tăriceanu.

În aceste condiții, de examen crucial pentru partide te-ai aștepta la desfășurarea ieșită din comun a campaniei electorale. Nu se întîmplă așa. Cel puțin pînă acum campania nu lasă impresia unui Război pe viață și pe moarte.

 Confruntările de la TV nu ies din hotarele monotonelor confruntări politice. Întîlnirile cu alegătorii ale diferiților candidați ne oferă toate clișeele bătăliei electorale , inclusiv cel al huiduielilor, evident aranjate, ca și țucăturile. Huiduielile, întrebările cu cîntec sunt regizate de adversari și amplificate de presă în funcție de interes, în timp ce țucăturile și zicerile gen „Sunt fericit că existați!” sînt aranjate de partide.

Cum se explică monotonia campaniei electorale?

Printr-o limitare a bătăliei electorale la una singură:

Pro sau contra PSD.

Deși cu interese deosebite, toate par tidele din partea Dreaptă atacă PSD.

În partea Stîngă, PSD practică o nepăsare menită a mărturisi conștiința de partid imbatabil. În timp ce toate celelalte partide atacă PSD, PSD răspunde cu măsuri în stare să mulțumească electoratul.

Limitarea bătăliei electorale la Pro sau contra PSD a adus în chip inevitabil o situație nouă pe scena politică. Dintre toate partidele competitoare, singurele care există în campanie sunt PSD și PNL.

Automat, în partea Dreaptă nu se mai aud celelalte partide.

 Pe de o parte pentru că PNL și PSD se confruntă în mitinguri, în marșuri spectaculoase, în polemică privind guvernarea, în timp ce partidele celelalte rămîn fixate în acțiuni banale, pe de alta pentru că și PSD și PNL sunt partide credibile în bătălia pentru Putere. PNL, de exemplu, e credibil cînd susține că va birui la europarlamentare și, depunînd o Moțiune de cenzură, va ajunge la Guvernare luînd cu el și celelalte partide.

Limitarea bătăliei la Pro și Contra PSD pune în pericol celelalte partide, de o parte și de alta a scenei politice. Radicalizarea reduce spațiul de manevră al celorlalte partide.

Dacă votul va fi Pro sau Contra PSD exclusivă, alegătorii vor fi obligați să opteze între PSD și PNL.

Celelalte partide nu vor mai avea de unde să ia alegători cîtă vreme ele nu au o campanie cu obiective proprii diferite de cele ale PSD sau ale PNL.

Campania se va anima doar cînd cele lalte partide din partea Dreaptă vor ataca PNL pentru a-i lua electoratul de Dreapta.

Și aceste partide vor avea șanse de succes cerînd electoratului de Dreapta să le voteze pe ele, deoarece ele au și alte obiective decît „Jos PSD!” al PNL.