După retragerea forțelor americane, în Afganistan nu rămân doar o mulțime de oameni dezamăgiți și îngroziți de ceea ce va urma sub regimul taliban ci și mai multe scandaluri de corupție.
Un raport al administrației americane, datat din 2020, prvind corupția din Afganistan a fost dat publicității de jurnalistul Matt Taibi pe site-ul TK News. Articolul se intitulează „Noi am eșuat Afganistanul, nu invers”. Iar documentul prezentat dă mai multe exemple de cazuri de corupție și deturnări de fonduri care au legătură cu campania din Afganistan. Raportul face referire la suma de 15,5 miliarde de dolari care au fost furate în perioada 2008-2017.
Acest raport este întocmit de Inspectorul General Special pentru Reconstrucția Afgană (SIGAR) – instituție înființată în 2008 în subordinea Congresului din Statele Unite.
Conform materialului, banii publici ai contribuabililor americani erau delapidați prin programe de achiziții publice, iar sumele erau de valori amețitoare.
Analiza unui jurnalist american despre costurile războiului din Afganistan
Jurnalistul Matt Taibi face o analiză a ceea ce a însemnat războiul din Afganistan și cum au fost furate miliarde de dolari din banii contribuabililor americani. Un fragment din acest articol, preluat de luju.ro, puteți citi în cele ce urmează.
„Din Vietnam până în Irak și Afganistan, modelul oficialităților americane care îngroapă aliați politici îndoielnici din străinătate cu grămezi de bani are o practică îndelungată. Totuși, ideea că acesta este motivul pentru care «misiunile» eșuează în astfel de locuri este doar o continuare a liniilor originale de propagandă care ne bagă în astfel de necazuri.
Este un mod de a spune că populațiile cucerite sunt de vină pentru subminarea eforturilor noastre nobile, când de fapt misiunile în sine sunt adesea absurde și, în plus, partea leului din jafuri este de obicei comisă de către propria noastră comunitate de contractori prădători. (...)
Niveluri uriașe de corupție au fost caracteristice pentru partea americană a misiunii (n.r. din Afganistan). Contractorii au făcut averi umflând monstruos tarifele pe care contribuabilul trebuia să le plătească pentru orice: de la securitate privată până la proiecte de construcțîi disfuncționale sau inutile, până la programe sociale care fie nu aveau șanse de succes, fie nu le era măsurat succesul.
În urmă cu câțiva ani, autoritatea guvernamentală americană denumită Inspectorul General Special pentru Reconstrucția Afgană (SIGAR) a identificat «15,5 miliarde de dolari de irosire a banilor, fraudă și abuz» în rapoartele publicate din 2008 (de la lansarea SIGAR) până la 31 decembrie 2017. Cu ocazia unei revizuiri a raportului, SIGAR a adăugat 3,4 miliarde dolari la această suma. Una peste altă, «SIGAR a analizat aproximativ 63 de miliarde de dolari și a concluzionat că un total de circa 19 miliarde de dolari – adică 30 la sută din suma examinată – s-au pierdut din cauza cheltuielilor nechibzuite, a fraudelor și a abuzului».
Costurile uriașe ale războiului din Afganistan
Treizeci la sută! Dacă costul global al războiului a fost, așa cum a scris revista Forbes, de 2 mii de miliarde de dolari (aproximativ 300 de milioane de dolari pe zi timp de 20 de ani), o estimare în linii mari a sumei pierdute din cauza fraudei în întreagă perioada ar putea fi de 600 de miliarde de dolari – o suma extraordinară.
Iar lucrurile ar putea stă chiar mai rău decât atât. SIGAR, de exemplu, a analizat, de asemenea, 7,8 miliarde de dolari cheltuiți pentru clădiri și vehicule începând cu 2008 și a raportat că, din această suma, doar bunurile în valoare de 343,2 milioane de dolari «au fost menținute în stare bună». SIGAR a adăugat că doar 1,2 miliarde de dolari din cheltuielile inițiale au fost utilizați conform destinației. Prin această valoare, majoritatea banilor cheltuiți în Afganistan ar fi putut pur și simplu să fi dispărut în scheme de contractare fictive sau ineficiente.
Mai rău: multe cheltuieli enorme care nu au fost prezentate de către inspectorii SICAR ca fiind pur și simplu fraude sau cheltuieli inutile erau oricum dubioase. Fostul căpitan Adrian Bonenberger (n.r. căpitan de infanterie între 2005 și 2012, în prezent redactor al Revistei de Medicină de la Universitatea Yale) a relatat că armata SUA a cheltuit o uimitoare suma de 50 de miliarde de dolari doar pentru un singur program eșuat, denumit Vehiculul cu Protecție la Ambuscadă și Rezistent la Mine (MRAP).
Au cheltuit aproape un milion de dolari pentru fiecare astfel de vehicul MRAP și au aruncat la fier vechi 2.000 de bucăți la doar șase ani după introducerea lor pe teren în Afganistan. Câte astfel de cazuri au mai existat?
În Afganistan, SIGAR a găsit o mulțime de probleme:
- 70 de milioane de dolari din încasări, bani pierduți din cauza unei scheme ce a presupus că un fost traducător să colaboreze cu membrii Forțelor Speciale pentru delapidarea și deturnarea de fonduri de la o companie de camioane;
- 6 milioane de dolari pierduți când «un contractor a fraudat NATO cu privire la un contract de servicii alimentare utilizat în mod specific de către entitățile și personalul Comandamentului Central al SUA (CENTCOM) din Afganistan»;
- Agenția SUA pentru Dezvoltare Internațională a cheltuit 800.000 de dolari pentru a colecta date în cadrul programului sau denumit Promovarea, conceput pentru a sprijini implicarea femeilor în administrație, dar cercetarea concepută în acest sens nu a colectat datele necesare;
- «echipament în valoare de 1,6 milioane de dolari cheltuiți pentru un sistem de filtrare a apei la instalația Taberei de Comando a Armatei Naționale Afgane', care 'a eșuat după doar două luni».
O înșelătorie majoră legată de eforturile de război americane oriunde în lume constă în faptul că misiunile sunt întreprinse din motive precum: rezistență împotriva comunismului, construirea democrației și eradicarea sărăciei în locuri precum Irakul sau Afganistanul, ori eliminarea refugiilor de securitate pentru adversari precum al-Qaeda.
Pretextul eliberării statelor ascunde interese obscure
Prezența noastră poate începe sub auspiciile unor astfel de scuze, dar ceea ce se întâmplă aproape de fiecare dată este că misiunile încep să aibă propriile vieți birocratice, iar contractarea devine un scop în sine. Această a fost o dezvăluire majoră a investigației din Washington Post, intitulate «Documentele din Afganistan», care conținea următorul pasaj:
«Un antreprenor neidentificat le-a declarat anchetatorilor guvernamentali că se așteaptă să achite zilnic 3 milioane de dolari pentru diverse proiecte într-un singur district afgan, aproximativ de mărimea unui județ american. Odată, antreprenorul l-a întrebat pe un congresman venit în vizită dacă acasă, în SUA, acesta ar putea cheltui în mod responsabil asemenea sume de bani înapoi acasă: „A spus: 'nu – la naiba'. Ei bine, domnule, tocmai asta ne-ați obligat să cheltuim, iar eu o fac pentru comunitățile care locuiesc în colibe de chirpici fără ferestre”»
Toate locurile în care se petrec aventurile noastre străine se transformă în pierderi de timp, în mare parte din cauza că sunt atât de străine de orice supraveghere. Nimic din Pentagon nu este auditat, iar instituția nu ar putea trece de un audit dacă, în caz că ar există vreodată așa ceva, ceea ce înseamnă că bugetul militar de 700 de miliarde de dolari este deja o troaca nepăzita pentru contractori precum Lockheed Martin și General Dynamics.
Campaniile militare sunt pentru delapidarea banului public
Fronturile din străinătate sunt pur și simplu zone de jefuire mai inaccesibile în cadrul acelei deja-impenetrabile cutii negre de cheltuieli excesive, pentru misiuni ale căror justificări sunt adesea atât de necercetabile, încât publicului îi este greu să transforme imediat în indignare cunoștințele despre bani risipiți sau fraudați.
Cum ar fi privit publicul practici precum transportarea către nicăieri a miliarde de dolari în numerar, transportați pe paleți, pentru a plăti mite sau proiecte de construcții în valoare de multe milioane de dolari, ori milioane cheltuite pe paznici angajați pentru livrări-fantomă sau exerciții-fantomă de securitate, în timpul Ofensivei din Ardeni (n.r. ultima mare bătălie a armatei americane împotriva celei germane din Al Doilea Război Mondial, desfășurată între decembrie 1944 și ianuarie 1945)?
Mult diferit față de felul în care a privit războiul fără sfârșit din Afganistan, pe care, la un anumit nivel, fiecare american l-a perceput că pe un program masiv de asistență socială pentru contractori.
Această este corupția la un nivel atât de profund, încât nici nu putem vorbi despre faptul că ea strică șansele unei misiuni de succes, din moment ce cheltuielile au fost însăși misiunea și am reușit să facem asta la scară largă.
Având în vedere această realitate, arătarea cu degetul în orice direcție, în afară de noi înșine, pentru eșec într-un loc că Afganistanul este absurdă și pur și simplu continuă practică de a ne minți singuri cu privire la motivele care stau la baza aventurilor noastre militare nereușite, care continuă să se termine în același mod, și nu din întâmplare”, a scris jurnalistul american pe site-ul său.