CĂLIN HERA: "Dacă Traian Băsescu a făcut un singur lucru bun în timpul mandatului său, acela este faptul că a demonstrat cât de proaste sunt legile din România, începând cu Legea Supremă. "
Parcă asta şi-ar fi pus în gând: să găsească hachiţe în legi şi să le forţeze, să creeze precedente. Citiţi capitolul II al Constituţiei; veţi observa că preşedintele României s-a legat deja de cele mai multe articole de acolo, le-a forţat astfel încât să iasă el în avantaj.
Intervenţia preşedintelui României în campania electorală, vădit în favoarea unor candidaţi, e omenească. Dar nu are scuze, dacă e să ne raportăm la regulile jocului. Ştim însă: Traian Băsescu a dovedit că nu-i pasă de asemenea detalii. Nu mă aflu în tabăra celor care reclamă pericolul unei dictaturi. E doar un pericol teoretic. Dar acest tip de acţiune publică e lipsit de decenţă. Acum nici măcar nu se mai pune problema unor subtilităţi de genul „Băsescu intervine atât de brutal în campania electorală pentru că omul lui, Vasile Blaga, stă în sondaje mult mai prost decât în cel mai pesimist scenariu“. Important nu e de ce o face, grav e că o face.
Şeful statului nu se află în funcţie ca să facă revoluţii. Atunci când constată că e ceva în neregulă, trebuie să spună asta, să medieze (articolul 80), să propună. Totul, cu respectarea regulilor jocului, aşa cum sunt ele până în momentul în care vor fi schimbate.
Până la urmă, toată demonstraţia lui Băsescu duce la concluzia că trăim într-o ţară ipocrită. Se vede încă de la articolul 84 din Constituţie: „În timpul mandatului, Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid“. Oare chiar şi-au imaginat creatorii Legii Supreme că un om, fie el Mare Cârmaci, fin intelectual sau fiu al poporului muncitor, poate închide uşa în urma lui după ce a devenit preşedinte? Dintr-odată, acel om devine echidistant politic? Se distanţează de cei care l-au sprijinit în campania electorală (de regulă, candidatul la preşedinţie e chiar şeful partidului) şi se apropie de adversarii politici? Despre ce alegeri vorbim, alegeri în Rai, între sfinţi? Pe cine vrem să păcălim? O lege care propune reguli nefireşti e o lege proastă. O lege care ne propune să ne furăm singuri căciula e o lege proastă. Hai să renunţăm la această pudoare; preşedintele, oricum s-ar numi el, nu are cum să fie independent politic!
Demonstraţia lui Băsescu e ultimul argument că struţocămila care e republica semiprezidenţială trebuie lăsată la arhive. Ar trebui să alegem urgent ori o republică parlamentară, ori una prezidenţială sau, sfântă inocenţă! o monarhie constituţională. Personal, prefer regimul parlamentar, în care şeful statului (preşedinte sau monarh) să aibă un rol simbolic, de reprezentare, şi în care puterea să fie exercitată de instituţii solide ale statului (Justiţie, Parlament, Guvern), separate în mod real, limpede şi fără echivoc. Aşa e cinstit, aşa e eficient şi doar aşa se micşorează riscul apariţiei a tot felul de Providenţiali ipocriţi.
Eu cred că Traian Băsescu e în stare să stea atârnat de o funie deasupra mării şi să-i înjure pe cei care ameninţă că-l aruncă la peşti. Să-i înjure în loc să le ceară îndurare. Nu cred că e o sfidare. E un fel de a fi care, o vreme, te încântă, te cucereşte. Treptat, te sperie sau, în cel mai bun caz, te îndepărtează. Pentru că te aştepţi de la un lider să mai şi construiască ceva, nu doar scenarii explozive.
Recomandările noastre
