Marți, 6 iulie, este ziua în care creștin ortodocșii îl pomenesc pe Sfântul Sisoe cel Mare, cel care a fost ucenicul Sfântului Antonie cel Mare. Printre virtuţile pe care le avea, se remarca smerenie. El îi învaţă pe cei care îl vizitau ca aceasta se poate obţine mai întâi prin abstinenţă, apoi prin rugăciune şi în sfârşit forţându-ne să ne considerăm în orice împrejurări inferiori tuturor oamenilor.

Sfântul Sisoe cel Mare a înfăptuit mai multe minuni

Îi plăcea atât de mult să postească şi era atât de cufundat în rugăciune încât rămânea zile întregi fără să se îngrijească de mâncare iar când discipolul său, Avram, îi atrăgea atenţia, el răspundea cu simplitate: „Nu am mâncat noi, copilul meu?” – Celălalt răspunzându-i că nu, el spunea: „Dacă nu am mâncat, adu şi hai să mâncam”.

De-a lungul vieții, Sisoe ar fi făcut mai multe minuni. Astfel, într-una din zile, un om se îndreptă cu fiul sau spre chilia Sfântului Sisoe pentru a lua binecuvântare. Pe drum, copilul muri, însă tatăl, fără a se tulbura și-a continuat drumul până la bătrânul Sisoe. A intrat în chilia acestuia cu fiul sau în brațe.

A căzut la pământ pentru a fi binecuvântat. După acest gest, tatăl s-a ridicat, lăsându-l pe copil la picioarele Sfântului Sisoe. Sisoe, necunoscând că fiul acestuia este mort, i-a spus: „Ridică-te și du-te afară!”. După ce a rostit aceste cuvinte, copilul s-a ridicat și a ieșit. După această minute, tatăl i-a spus Cuviosului Sisoe cele petrecute cu fiul său, iar bătrânul i-a spus să nu vestească nimănui despre cele petrecute până la moartea sa. Sfântul Sisoe a trecut la cele veșnice în anul 429.

Apără copiii și alungă toate relele

Sfântul Sisoe apără copiii și alungă toate relele în folclor există o altă legendă a Sfântului Sisoe. Se spune că el ar fi avut o soră, care s-a închis într-o chilie, alături de două slujitoare, cu provizii suficiente pentru trei ani, pentru a-l aduce pe lume pe cel de-al șaselea copil al ei.

Expresia „Sfinte Sisoe!”, care era folosită de români mai ales pentru a exprima mirarea sau speriertura față de o anumită situație, provine de la ideea că, de-a lungul vieții sale, Sfântul Sisoe obișnuia la începutul lunii aprilie să-l păcălească pe bunul său prieten, Sfântul Antonie cel Mare spunându-i ori că l-a văzut pe diavol făcându-și nevoile în vasul din care mâncau sau că a înviat din morți diverse victime ale unei epidemii de ciumă. De la aceste glume ale sale se spune că a apărut ca tradiție Ziua Păcălalilor – 1 Aprilie