Calendar Ortodox. Azi este prăznuit, astăzi, 4 iulie, Sfântul Andrei din Ierusalim, arhiepiscopul Cretei. Și-a dedicat întreaga viață dragostei pentru credință și a pus temelie pentru lăcașuri sfinte.

Sfântul Părinte Andrei s-a născut la Damasc în jurul anului 660. Cel care avea să fie numit "cel mai armonios dintre melozi" s-a aflat fără grai în primii șapte ani ai vieții sale. Scăpat de această infirmitate prin Sfânta Împărtășanie, arată începînd de atunci un talent de excepție, în special în artă vorbirii înțelepte și a studiului Sfintei Scripturi. Părinții săi îl încredințară ca slujitor bisericii Învierii la Ierusalim (după unii ar fi devenit călugăr la Saint Săbaș, unde a și studiat) iar cel care se află în tronul patriarhal, Teodor (674-686), făcu din Andrei fiul sau spiritual.

Intuise în el asemenea calități încât voia să îl pregătească drept succesor al sau și îl numi, în ciuda vârstei sale fragede, notar al Patriarhiei, dându-i responsabilitatea tuturor problemelor bisericești. În această calitate, la puțîn timp de la cel de-al Șaselea Sfânt Sinod Ecumenic (prin 685), Andrei fu trimis la Constantinopol, cu doi sfinți bătrâni, pentru a prezența împăratului și Patriarhului mărturia de credință a Bisericii sale, manifestându-și adeziunea la condamnarea ereziei monotelite (Biserica din Ierusalim, ocupată în vremea aceea de către arabi, nu a putut să trimită decât un singur reprezentant la Sinod).

Locul în care a găsit condiții optime pentru rugăciune

Ceilalți doi reprezentanți s-au întors în Palestina, dar Sfântul Andrei rămase în capitală, găsind acolo condiții mai prielnice rugăciunii, studiului și activităților apostolicesti pentru care Dumnezeu îl pregătise. Duse pentru o vreme o viață retrasă, dar adevărul nu putea să rămână multă vreme ascuns sub oboroc, astfel purtarea să plină de sfințenie și forță cuvintelor sale folosită întru mântuirea sufletelor ajunseră repede la urechile împăratului și ale Patriarhului, și fu numit Diacon al Marii Biserici.

Îi fu încredințat postul de responsabil al orfelinatului Sfântul Paul și al ospiciului pentru săraci ce se află în cartierul Eugenios. Timp de aproape 20 de ani, dovedi multă perseverență la conducerea acestor instituții de binefacere, pe care le dezvoltă și le transformă în ostrov al mântuirii, prin îndemnarea oamenilor la pocăință și la practicarea virtuții.

Calendar Ortodox 4 iulie

Reuși atât de bine în această sarcina, încât în 711 fu consacrat Arhiepiscop al Cretei. Dar înainte de a se putea instala în scaunul sau, cum se găsea încă în capitală, Philippikos uzurpă tronul, îl destitui pe Patriarhul Cyrus și îl puse în locul acestuia pe Ioan al Șaselea., dându-i drept misiune să anuleze hotărârile celui de-al Șaselea Sinod și să reînvieze erezia monotelita. Sub presiunea autorităților, Sfântul Andrei trebui să încuviințeze toate acestea ; dar imediat ce Philippikos fu îndepărtat de la putere (713), el se retracta și mărturisi fără ocolișuri adevărată credință despre cele două voințe ale lui Hristos.

Încă din ziua instalării sale în Catedrala din Gortina, Sfântul Pastor își încuraja Preoții să se apropie cu demnitate de Dumnezeu și să devină primitori ai harului sau, pentru a fi capabili să transmită credincioșilor această lumina. Pronunță un mare număr de predici în cinstea sărbătorilor Domnului, ale Maicii Domnului sau ale Sfinților, care constituie una din cele mai prețioase moșteniri ale literaturii patristice ; pentru a încununa cu demnitate festivitățile Bisericii sale, el compuse, cu o artă de neasemuit, nenumărate imnuri rămase în cărțile noastre liturgice.

S-a ocupat și cu renovarea bisericilor și mănăstirilor

El este în special autorul Canonului celui Mare care, cântat în fiecare an în timpul Postului Mare, nu a încetat, de secole încoace, să dea naștere în rândul credincioșilor la mântuitoare lacrimi de pocăință. În acest imn impunător, pentru care a și primit titlul de "Inițiator în tainele pocăinței", sfântul evocă toate personajele Vechiului și Noului Testament care pot fi luate drept modele spre calea întoarcerii la credință și la căință. Pe cel care se pocăiește și care la începutul Postului s-a recunoscut în Adam asteptând la porțile Raiului, aceste exemple scoase din Scriptură îl fac să realizeze că - recapitulând prin viață să păcatele lumii întregi - numai în lacrimi, post și rugăciune trebuie așteptată izbăvirea prin Hristos, Mântuitorul întregii omeniri.

În afară acestor îndeletniciri de predicator și melodic, Sfântul Andrei renova biserici și mănăstiri, fonda o biserica, închinată Maicii Domnului din Vlaherne, în amintirea acestei renumite biserici din Constantinopol. Organiza de asemenea un ospiciu pentru bolnavi, bătrâni și nevoiași, pe care îl întreținea nu numai financiar ci îl și vizită adesea, îngrijind pe infirmi cu mâinile lui și procurând tuturor minunată mângâiere prin cuvintele sale.

El trebui să își părăsească eparhia

Cu ocazia unuia din desele atacuri arabe împotriva insulei Cretă, Sfântul Ierarh, refugiat în fortăreața împreună cu poporul sau, reuși să îi îndepărteze pe agresori prin singură puterea rugăciunii sale și mulți dintre ei pieriră în dezordinea creată. Cu alte ocazii, el scapă insula de seceta, prin șuvoiul lacrimilor sale și alungă o epidemie transformându-se în medic al tuturor prin rugăciune și priveghere.

Deși devenise totul pentru toți asemeni lui Hristos, el trebui să își părăsească eparhia pentru a se duce la Constantinopol. Acolo puse bazele poporului prieten al lui Hristos prin învățătură să ortodoxă despre închinarea la Sfintele Icoane, amenințată în acele timpuri de către împăratul Leon al Treilea. Primind semn de la Dumnezeu despre apropierea sfârsitului sau, îi reuni pe cei apropiați lui și îi anunță că Episcopatul sau nu îl va revedea în viață. La puțin timp după aceea, se îmbarca spre Cretă și, facând escală în insula Mitilene, (după alții, ar fi fost trimis în exil la Mitilene de către împăratul Leon III, din cauza că apară Sfintele Icoane) își găsi odihnă la 4 iulie 740.

sursa: calendar-ortodox.ro.