În ziua de 25 septembrie, creștin ortodoxii o sărbătoresc pe Preacuvioasa Maica Eufrosina, fiica lui Pafnutie Egipteanul. Ea a trăit pe timpul Împăratului Teodosie cel Mic.
Sfânta Eufrosina a trăit pe timpul Împăratului Teodosie cel Mic. Ea a fugit pe ascuns din casa părintească, s-a schimbat pe sine, îmbrăcând haine bărbătești. Ulterior, ea a decis să se numească Smarald. După acestea, ea a mers la o mânăstire de bărbați, arătându-se ca un famen împărătesc. Sfânta și-a tuns și părul și se silea prin tot chipul să se ascundă, ca sa nu o afle Pafnutie, tatăl ei.
După ce și-a îndeplinit dorința, se chinuia și se ostenea cu rugăciuni neîncetate. A făcut acest lucru până când și-a uscat totul trupul sau gingaș femeiesc. În urma acestui lucru, toți frații mânăstirii se spăimântau și se minunau. Era un lucru minunat, să vadă cineva o femeie frumoasă, locuind în mijlocul monahilor. Prin urmare, așa a putut a străluci în mijlocul bărbaților cu virtuțile. Aceasta Eufrosina a rămas necunoscută, nu un an sau doi sau trei, ci vreme de treizeci si opt de ani, adică până la sfârșitul vieții sale.
Numai la sfârșitul vieții sale s-a arătat că era femeie, și nu bărbat. Pafnutie, tatăl ei, a mers odată la mănăstire, pe timpul în care era să moara cuvioasa. Atunci când l-a văzut, ea i-a zis „O, tata!” Și așa și-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu, bucurându-se și veselindu-se de bunătățile ce avea să le dobândească pentru nevoințele și ostenelile sale.
Pomenirea sfântului mucenic Pafnutie Egipteanul
Sfântul Martir Pafnutie a fost chemat din Egipt. În timpul persecuțiilor lui Diocletian (284-305), guvernatorul Adrian a poruncit ca Sfântul Pafnutie să fie adus înaintea lui. Deoarece sfântul nu i-a așteptat pe cei care l-au chemat, el s-a înfățișat înaintea guvernatorului pentru a mărturisi pe Hristos.
Dionisie si Callimachii au văzut puterea cu care Dumnezeu îl ținea pe mucenic neatins. Ulterior, ei au crezut în Hristos. Din cauza acestui lucru le-au fost tăiate capetele. După aceste cazne Sfântul Pafnutie a fost aruncat în închisoare.
După o vreme Sfântul Pafnutie a fost lăsat liber. El era nevătămat datorită grijii lui Hristos. Un creștin pe nume Nestorie l-a primit pe dânsul la sine. Acesta, împreună cu familia sa, au ajuns repede unii dintre cei mai râvnitori în credință. Astfel, într-un sfârșit au primit moartea cea mucenicească. Sfântul a fost aruncat de călăi într-un râu cu o piatră atârnată de gât. Cu toate acestea, minunea a făcut ca sfântul să se arate plutind la mal cu piatra. Sfântul mucenic a venit înaintea lui Diocletian. Împăratul a ordonat ca sfântul sa fie răstignit într-un smochin, informează calendarortodox.ro.