Calendar Ortodox. Rusalii se sărbătoresc la 50 de zile după Paște. În această zi se aduc în biserici frunze verzi de tei sau de nuc, care se binecuvântează și se împart credincioșilor, simbolizând limbile de foc ale puterii Sfântului Duh, care s-a pogorât peste Sfinții Apostoli.

Sărbătoarea Rusaliilor este cunoscută și sub denumirea de sărbătorea Cincizecimii sau a Pogorârii Duhului Sfânt peste Sfinții Apostoli. Este prăznuită la 50 de zile de la Învierea Domnului. Se spune că Duhul Sfânt se pogoară din cer ca un vuiet mare de vânt și se împarte deasupra capului fiecăruia dintre cei prezenți, în chip de limbi de foc.

Calendar Ortodox. Cea mai veche sărbătoare

Rusaliile reprezintă sărbătoarea întemeierii Bisericii creștine, căci în această zi, în urma cuvântării Sfântului Apostol Petru, s-au convertit la creștinism 3.000 de suflete, care au alcătuit cea dintâi comunitate creștină din Ierusalim. Până către sfârșitul secolului IV și începutul secolului V, Cincizecimea (Rusaliile) a fost o dublă sărbătoare: a Înălțării Domnului și a Pogorârii Sfântului Duh. În jurul anului 400, cele două au devenit sărbători separate, iar de Rusalii se celebrează doar Pogorârea Sfântului Duh.

Prin lucrarea Sfântului Duh, se șterge din noi păcatul și se lucrează asemănarea cu Dumnezeu. „Prin Duhul Sfânt toată făptura se înnoiește iarăși dobândind starea cea dintâi. Să nu uitam că atunci când ne rugăm, Duhul Sfânt se roaga în noi cu suspine negrăite“, după cum spunea Sfântul Apostol Pavel.

Tradiții de Rusalii

În biserici se aduc de Rusalii frunze verzi de tei sau de nuc, care se binecuvintează și se împart credincioșilor, simbolizând limbile de foc ale puterii Sfantului Duh, care s-a pogorât peste Sfinții Apostoli.

De asemenea, se spune că de Rusalii creștinii ortodocși nu trebuie să meargă la câmp, la muncă, pentru că se pot întâlni cu ielele îi vor pedepsi. De Rusalii nu se intră în vie, nu se merge în locuri pustii, pe langă păduri sau fântâni deoarece, se spune, pe aici bântuie spiritele rele.

Cine lucrează de Rusalii va fi pedepsit de puterea Ielelor, deoarece nu cinsteşte şi nu preţuieşte cum se cuvine această zi sfântă.

Sfântul Onufrie

Tot în ziua de 12 iunie este pomenit și Sfântul Onufrie. Tot ceea ce știm despre el se datorează mărturiei unui alt monah numit Pafnutie care l-a întâlnit pe marele ascet.

Sfântul Onufrie era un pustnic înfricoșător la vedere, acoperit doar cu părul bărbii sale lungi care cobora până la pământ. Onufrie a trăit în deșert în singurătate aproape șaptezeci de ani. Se hrănea cu plantele sărăcăcioase care creșteau în jur.

Dorind să urmeze exemplul Prorocului Ilie sau al Sfântului Ioan Botezătorul, Onufrie a hotărât să meargă spre adâncul pustiei pentru a se dedica nevoinței în singurătate.

Când Pafnutie a ajuns la el, sfântul i-a spus că a fost adus acolo cu un motiv de un înger. Onufrie urma să moară, iar el fusese călăuzit acolo ca să îl îngroape creștinește. După ce a îndeplinit porunca Domnului, Pafnutie a povestit viața Sfântului Onufrie.