Călătoriile în timp, la ora actuală, nu sunt posibile; totuși, din punct de vedere teoretic, bazându-ne pe teoria relativității generale, o călătorie în viitor ar fi relativ ușor de realizat.

Altfel stau lucrurile când este vorba despre călătorii în trecut. Un studiu recent arată cum, cel puțin din punct de vedere matematic, o astfel de călătorie ar fi posibilă, pe o traiectorie circulară în variabila timp.

 

Cine nu-și amintește filmul Back to the Future, unde cei doi simpatici protagoniști călătoreau în trecut, rezultatul fiind o serie de aventuro și pățanii amuzante? Sunt la ora actuală posibile, deci, călătoriile în timp? Nimeni dintre noi nu a călătorit nici înspre viitor, nici înspre trecut până în prezent; totuși, modalitatea de a călători în viitor este destul de clară, în timp ce cea care ne-ar duce spre trecut este extrem de misterioasă și ambiguă.

 

Spre viitor am putea călători cu ajutorul unei astronave care ne-ar accelera spre viteze apropiate de cea a luminii, după care ne-ar readuce, trecând prin accelerații pozitive și negative, înapoi pe Terra. Această situație este bine exemplificată de așa-numitul „paradox al gemenilor”, în care doi gemeni se despart: unul efectuează o călătorie în Univers la bordul unei astronave, în timp ce celălalt rămâne acasă.

 

În cadrul teoriei relativității restrânse (cea valabilă doar pentru mișcări uniforme) rezultă că fiecare dintre cei doi gemeni crede că celălalt este mai tânăr în momentul reîntilnirii. În realitate, geamănul care efectuează călătoria este supus accelerațiilor, ceea ce duce la necesitatea aplicării teoriei relativității generale (și nu a celei reastrânse), rezultatul fiind că geamănul care a călătorit este mai tânăr decât cel rămas acasă.

 

În funcție de accelerația avută și durata acesteia, diferența poate fi mai mică sau mai mare. În cazuri extreme se poate ajunge la sute sau chiar mii de ani diferență între timpul trecut pe astronava și cel de pe Pământ. O atracție gravitațională extremă, cea a găurilor negre, face astfel încât cei care s-ar afla în aprpierea orizontului evenimentelor să fie văzuți de cei din exterior ca și cum timpul pentru aceștia ar trece cu extremă încetineală. Exact acest efect apare în filmul Interstellar, când cei care ajung pe planeta din apropierea găurii negre se grăbesc întrucât o oră pe această planetă reprezintă 7 ani pentru cei rămași acasă.

 

Putem însă călători în trecut? La ora actuală nu există un răspuns univoc la această întrebare. Totuși, cel puțin din punct de vedere teoretic, problema este tratată în mod cât se poate de serios. Un rezultat recent al cercetătorilor David Tsang (University of Maryland) și Ben Tippett (University of British Columbia, Canada), publicat în revista Classical and Quantum Gravity, arată cum, cel puțin din punct de vedere matematic, o călătorie înapoi în timp ar fi posibilă.

 

Cei doi cercetători au folosit teoria relativității generale a lui Einstein petru a construi modelul matematic denumit TARDIS (Transversable Acausal Retrograde Domain in Space-time), pentru a genera o deformare a timpului de gen circular. Ba, mai mult, au propus o mașină a timpului care i-ar duce pe călători atât înainte în timp, cât și înapoi.

 

Daca s-ar reuși curbarea spațio-temporală într-o traiectorie (în patru dimensiuni) circulară, cei care ar călători în această traiectorie ar merge înapoi în timp.

 

O mașină a timpului precum aceasta ar avea caracteristici extrem de interesante. Cei rămași în afara mașinii i-ar vedea pe cei dinăuntru în două versiuni, mergând atât înainte, cât și înapoi în timp. Cei din mașina timpului i-ar vedea pe cei din exterior evoluând periodic înainte și înapoi în timp.

 

De exemplu, i-ar putea vedea cum, în loc să spargă un ou să pregătească o omletă, oul din omletă ar sări înapoi în coajă și ar redeveni un ou întreg. I-ar vedea întinerind pe cei din afara cutiei timpului.

 

La ora actuală însă nu avem nici cea mai vagă idee legată de materialele care ar permite construirea acestei mașini a timpului. În special cum să generăm gravitația care ar duce la curbarea într-o traiectore circulară a timpului.

 

Studiul spațiului și al timpului este fascinant și problematic, susțin cei doi cercetători care au propus acest mecanism. Noua metodă ar putea deveni poate realitate într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat.

 

Articol scris de Cătălina Oana Curceanu, prim cercetător în domeniul fizicii particulelor elementare şi al fizicii nucleare, Laboratori Nazionali di Frascati, Istituto Nazionale di Fisica Nucleare (Roma, Italia) şi colaborator al Scientia.ro