Editura Evenimentul si Capital

Bunul simț împotriva demagogiei naționaliste. România lui Cristoiu

Autor: | | 1 Comentarii | 5362 Vizualizari

În „Universul” din 24 septembrie 1889, la rubrica „Notițe critice”, I.L. Caragiale tipărește acest text grav: „Cînd ar fi să dau vreo povață unui tînăr român, iată, pe care i-aș da-o: „Tinere, să-ți fie patria scumpă și sfîntă ca și mama ta! S-o iubești și s-o respecți din adîncul sufletului tău! De dragostea și de respectul tău pentru ea să nu faci vreodată reclamă și paradă. Ba ai dreptul și datoria să urăști, să lovești, să sfărîmi pe acei frați ai tăi ticăloși, cari, în loc s-o iubească și s-o respecte ca pe o mamă cuminte, onestă și severă, o curtează, o măgulesc și o exaltează ca pe-o bătrînă cochetă, nebună, bună de tocat!” Atît despre patrie - și sper că-n tot ce am scris nu se va găsi despre frumoasa și generoasa mamă vreo altă tiradă.”

Naționalismul sforăitor are o lungă tradiție în România. Cuvinte sfinte ca patrie, neam, țară, popor, au fost întoarse pe o parte și pe alta cu lopata demagogică. Fie că această lopată a fost limba groasă a politicienilor sau penița subțire a scribilor. Patriei i s-au făcut mii de declarații de către Don Juanii dornici s-o aibă. Din țîța națiunii și-au supt puterea numeroși avortoni. Caragiale avea oroare de demagogie. Folosirea cuvintelor mari în presă și în politică îl făcea să turbeze de ironie. Așa se explică de ce el își bate joc de ticurile naționaliste pînă și în scrisorile sale din Germania. Multe dintre epistolele sale conțin referiri ștrengare la clișeul daco-roman. O scrisoare către Paul Zarifopol îl anunță pe destinatar că: „un grătar sistematic pentru fripturi à la daco-romaine arde de nerăbdare să fie inaugurat”.

Astfel, Caragiale scrie despre „rînduri dacoromane”, „evenimente daco-romane”, „minte daco-romană”. Daco-romanismul, atît de des invocat în demagogia naționalistă, face subiectul unei veritabile bijuterii ironice în scrisoarea expediată de la Berlin lui Paul Zarifopol în 20 iunie 1906:

„Vedeți, vă rog, d-le doctor, vila d-asupra căreia fîlfîie gloriosul tricolor daco-roman? Aceea este residența pe care mi-am ales-o pentru vilegiatură estivală. Pot zice cu poetul: Locuința mè di vare

E la mare...

Remarcați, vă rog, că toate steagurile străine, supuse vîntului, curg de la dreapta la stînga; pe cînd tricolorul nostru, în veci nebiruit, curge de la stînga la dreapta: el nu știe să se plece vînturilor dușmane.

Iată ce va să zică adevărata indepedență. Onoarea lui”.

Pe o carte poștală datînd din 21 iunie 1908, Caragiale desenează cu creioane colorate tricolorul României. Schiță veselă, voit infantilă, însoțită de un text zglobiu:

„Uite-l cum flutură de victorios drăguțul! Și iarăși contra vînturilor străine! Să tremure dușmanii!”

În 26 iulie 1908, scriitorul îi trimite lui Paul Zarifopol, un alt mare ironist, o carte poștală din Travemünde. Pe o parte, Caragiale notează:

„Tricolorul daco-roman din Travemünde salută pe fratele său din Binz. Să fîlfîie cu mîndrie ambii, că-z doară:

Din Carpați și pîn’ la Mare

De la Mare la Carpați/

Ori din cîtă depărtare

Toți românii sîntem frați!”.

Joaca nu se oprește aici. Potrivit volumului care-i adună corespondența, VII din Opere, ediție îngrijită de Șerban Cioculescu, tom tipărit, în 1942, la Fundația Regală pentru Literatură și Artă:

„(Pe fața c.p. ilustr. în culori, Caragiale a desenat cu cerneală, deasupra vilei unde locuia un tricolor, cu literele a, r și g înscrise pe secțiunile verticale; jos, a notat):

a = albastru

r = roșu

g = galben”.

Tot din Travemünde, exilatul îi trimite lui Zarifopol, în 30 iulie 1908:

„Una salutațiune daco-romană celor ghe sub umbra tricolorului daco-roman ghela Binz, mă rog frumos!”

Nu numai tricolorul, dar și alt simbol naționalist îi dă prilejul unei acțiuni poștale glumețe. În 15 iunie 1908, de astă dată de la Turnu Severin, pornește:

„O salutațiune daco-romană de la picioarele bustului divului Traian drăguțul.

La revedere, foarte curînd.

Fiți sănătos!

Car.”

Divului Traian i se alătură femeia daco- romană, cea căreia satiricul îi zice, într-o tabletă celebră, „Rromânca”. O carte poștală cu subiectul Port Național Român, trimisă în 24 aprilie 1909 conține următoarea precizare:

„(Pe fața c.p. ilustrate și în colori: Port Național).

Grație, șic, distincțiune! – iată femeia daco-romană!”.

O revenire în țară îi dă prilejul unei noi ironii. De la Sinaia, el îi scrie lui Zarifopol, în iunie 1908:

„Stimate d-le doctor, cine ți-a spus că sînt mai fericit decît îmi e permis să fiu? – Că sînt deja în Berlin? – Nu! sînt în Sinaia, legat să rămîn în țară pînă la 10 Iunie st.v., cîn se isprăvește campania takistă. Șarpele vanității m-a mușcat de sfîrcul inimii mele de patriot daco-român: voiu să zdrobesc hidra reacțiunii în calitatea mea de democrat. Pînă să mi-i pună pe cap – i-am mîncat laurii!”.

Deși glumele pe seama clișeelor naționaliste domină îndeosebi corespondențele cu Zarifopol, și alți destinatari au șansa de a se bucura de ele. Ca, de exemplu, dr. Alceu Urechia. În 17 august 1905, acestuia îi sînt expediate rîndurile următoare:

„Iubite Alceu, s-au vorbit multe și mărunte despre fudulia grecească, despre orgoliul britanic și morga spaniolă - mofturi toate! Toate acestea nu mai însemnează nimic! ele pot să mai aibă trecere printre aceia cari nu cunosc ce este mîndria daco-română. Daco-românul e așa de mîndru, că nu vine decît foarte rar la rendez-vous, și atunci, foarte tîrziu; iar la scrisori, nu se pleacă mai niciodată să răspunză.

De ce a divorțat Irina Rimes! Artista a plâns la TV din cauza fostului soț

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Opinii EVZ

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI