22,23 februarie

 

 

Bunicul Eugen stă la loc de cinste, pe șemineul casei Adams. HOROSCOPUL LUI DOM’ PROFESOR

 

Pe 22 februarie s-au născut George Washington, Frederich Chopin, Edward Kennedy, Arthur Schopenhauer, Heinrich Rudolf Hertz, August Bebel, Kyle MacLachlan, Luis Bunuel, Giulietta Masina, Nikki Lauda, Drew Barrimore, Tudor Muşatescu, Gyorgy Kovacs, Zephi Alşec, Grigore Alexandrescu, iar pe 23 februarie s-au născut Meyer Amschel Rothschild, Casimir Malevici, Alan MacLeod Cormack, Peter Fonda, Samuel Pepys, Erich Kastner, Matei Corvin, Gheorghe Brandabur.

 

În calendarul creştin-ortodox, pe 22 februarie este Aflarea moaştelor Sfinţilor Mucenici din Evghenia. Sfinţii Atanasie, Talasie şi Limneu, iar pe 23 februarie sunt Sfinţii: Policarp din Smirna şi Gorgonia. Sâmbătă este pomenirea morților, Moșii de Iarnă.

Nimic în ”Kalendarul” poporului român, moştenit de la daci. Muncă, muncă, muncă… dacii nu aveau „weekend”!

Doamnelor și domnilor, dragi lupi, padawani şi hobbiţi am reuşit să citesc toată corespondenţa şi am răspuns la cei care au purtat o corespondență normală, așa cum i-am obișnuit. Celorlalţi care îmi cer consultaţii, sfaturi, să le ghicesc la pariuri şi la loto, să le spun dacă Mărioara se potrivește cu Ionel și multe alte lucruri complet în afara sferei interesului meu, nu le-am răspuns. Nu o să primiţi niciun răspuns sau, un răspuns care nu o să vă placă, sau poate, un răspuns convenţional de la cei care mă ajută: doctorul în filozofie şi medicină Ana Racoveanu din Brasilia, Diana Hakim, psiholog, Damian Hunter, specialist IT, toţi din State şi Cristina Toader, psiholog, din „cetatea luminilor”, de la Paris.

Le mulţumesc încă odată pentru voluntariatul lor şi mă gândesc, mă mir, de fapt, ce îi face să stea lângă mine de atâţia ani de zile, neplătiţi, uneori ignoraţi şi deseori ciufuliţi, că nu au făcut aia sau aialaltă! Dar îi iubesc mult, ca pe copiii mei şi probabil că sentimentul este reciproc!

Mă uit la ei cu mândrie, au crescut bine, au crescut drept, chiar dacă au fost nevoiţi să plece din ţară. De fapt nu mai am rude, fini, nepoţi, în România. În curând nici prieteni! Se pare că cea mai dreapată şi sigură cale să pleci din ţară este să te cunune subsemnatul!

Dar, mi se încălzeşte inima când mă uit la cele aproape cincizeci de perechi, finii mei şi ai soţiei mele. Niciunul nu mai este în România. Ultimii au plecat Laur şi Andreea, şi finuţele mele… au trecut patru ani de zile. Repet, nu mai am rude și prieteni în România, decât familia mea, inner circle și atât. Noi nu am vrut să ne pribegim, eu am fost suficient timp ”afară” fata mea este născută la Teheran, dar soția mea încă mai călătorește, știți, ea este Berbeacă!

 

Vorba poetului :

 

„Şi vii, şi morţi, amestecaţi, acum,
Dispuşi să emigreze se arată,
Mormintele se pregătesc de drum,
În România deromânizată.”

 

Da, şi mormintele… Viorel, finul meu şi soţia lui Alina au plecat definitiv în State cu urna funerară a bunicului Eugen la ei. Un bunic bun şi sfătos, care l-a crescut pe Viorel, un om deosebit şi un exemplu de urmat. A avut însă un capriciu, să fie incinerat şi şi-a făcut din timp, la serviciu, la fabrică, o urna de inox splendidă, cum nu am mai văzut.

Aşa că Viorel şi soţia lui Alina au luat urna şi au plecat în State. La aeroport, mare scandal! Ce este în „proiectilul” din bagaje?

Viorel este medic chirurg, unul excelent, calm, sfătos. Are aproape doi metri şi o condiţe fizică de invidiat, chiar de un sportiv! A explicat pe îndelete vameşilor despre ce este vorba. Apoi a prezentat alternativele: să meargă în SUA cu urna funerară, sau să împrăştie cenuşa bunicului în aeroport! Vameşii s-au uitat unul la altul, nu au zis nimic şi i-au dat doctorului pe bunicul înapoi!

În State, comedia s-a repetat, dar acolo a fost mult mai simplu, a venit un tip îmbrăcat ca în Star Wars, cu un căţel jucăuş, căţelul a mirosit „proiectilul” a dat din coadă, l-a lins pe mână pe Viorel şi a plecat să facă pipi lângă o coloană!

Acum bunicul Eugen stă la loc de cinste pe şemineul casei Adams în care locuieşte chirurgul. L-am văzut pe Skype şi parcă, parcă, a fost o scânteie, o străfulgerare de mulţumire pe suprafaţa lucioasă a oţelului inox…

 

Tot, vorba poetului:

 

Şi-acum se-aude clopotul fatal,
Vin vremuri de urgie şi de grindeni
Şi este seara ultimului bal,
Din zori, vom fi români de pretutindeni.

Probabil, mâine-aici va fi pustiu
Şi toţi în pribegie vom porni-o,
Drum bun, popor pierdut la un pariu,
Adio, mamă patrie, adio!”

 

Mă tot întrebaţi de ce nu fac horoscopul României, să ne ştim viitorul!

Vă răspund că sunt prost, nu ştiu să fac horoscopul României, după cum spune o filă de calendar de perete: „Fii prost când o cere împrejurarea; a ştii să simulezi prostia, când trebuie, este cea mai mare înţelepciune” a spus Cato cel Bătrân!

M-am gândit că trebuie să vă povestesc ceva de weekend, dulce-amărui, aşa că o să lăsăm subiectele ”mai serioase” după Dragobete! După cum știți eu glumesc cu lucrurile serioase și spun glumele foarte serios!

 

Mereu, mâine, mâine după mâine, la capătul unui curcubeu există mereu speranța, pentru că, în definitiv, mâine este o altă zi!

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE

Te-ar putea interesa și: