Un editorial semnat de Comisarul pentru Migrație, demonstrează că de la UE nu mai e nimic de sperat: statele trebuie să-și ia soarta în mâini!

„A venit vremea să recunoaștem realitatea: nu putem și nu vom putea niciodată să oprim imigrația.” Cu aceste cuvinte își începe Dimitris Avramopoulos, comisarul european pentru Migrație, editorialul semnat în Politico, în care îndeamnă Europa să se resemneze în fața năvalei imigranților și să se adapteze la situație.

Articolul, apărut pe 18 decembrie, de Ziua Internațională a Imigranților, decretează:

„Imigrația este noua noastră realitate. A venit vremea să începem să gândim, să discutăm și să acționăm în legătură cu imigrația într-un mod mai exhaustiv și pe termen lung, stabilind politici menite să promoveze integrarea și ‘incluziunea’.”

Editorialul lui Avramopoulos nu pomenește nicăieri de politici de apărare a frontierelor externe sau de expatrieri, ci, dimpotrivă, de măsuri mai primitoare în fața fluxului de imigranți, repetând că imigrația este un fenomen ireversibil:

„Trebuie să începem să fim cinstiți cu cetățenii noștri care sunt îngrijorați despre felul cum gestionăm (atenție: nu cum combatem! – n.r.) imigrația. Nu vom putea opri imigrația. Însă putem fi mai buni, mai inteligenți, mai proactivi în gestionarea acestui fenomen. Oricum, nu vom putea realiza acest lucru dacă nu acceptăm o schimbare a atitudinii și a discursului nostru.”

Comisarul pentru migrație (originar din Grecia, țara care probabil suferă cel mai mult de pe urma imigrației – n.r.) tună și fulgeră la adresa celor care refuză să accepte fatalitatea imigrației și continuă să lupte:

„Din păcate, discursul recent despre imigrație – influențat de creșterea naționalismului, a populismului și a xenofobiei – a limitat oportunitățile noastre de a implementa politici inteligente și privind spre viitor, atât la nivel național cât și european.”

Articolul lui Avramopoulos este o adevărată pledoarie pentru capitulare necondiționată:

„Este o nebunie să crezi că imigrația va dispărea dacă cineva adoptă un limbaj dur. Este o naivitate să crezi că societățile noastre vor rămâne omogene și neatinse de imigrație dacă cineva înalță niște garduri.”

Iar finalul este o somație la supunere, un ultimatum pentru căderea cu fruntea în țărână:

„Pănă la sfârșitul zilei, cu toții trebuie să fim gata să acceptăm imigrația, mobilitatea și diversitatea ca noua normă și noul model al politicilor noastre.”