Când va bate miezul nopții vineri, Marea Britanie va fi ieșit din Uniunea Europeană, iar premierul Johnson își va fi respectat promisiunea „Deliver Brexit”.
Însă el nu va avea prea mult răgaz pentru a-și savura triumful acestui divorț care a bulversat scena politică britanică timp de trei ani și jumătate și a polarizat populația.
Data de 1 februarie marchează intrarea într-o nouă fază a negocierilor între Londra și Bruxelles, pentru a crea cadrul viitoarelor relații dintre cele două părți.
Ele au ca termen pentru negocieri sfârșitul lui 2020. Până atunci, va fi o perioadă de tranziție, în care Marea Britanie va rămâne membră a UE, de fapt, dar fără vreo calitate oficială.
Principalele teme de negocieri sunt comerțul, securitatea, energia, transporturile, drepturile de pescuit și fluxurile de date.
Johnson spune că 11 luni sunt un timp suficient pentru a se ajunge la un acord comercial „zero profit, zero taxe” și a promis că va respinge opțiunea (care totuși există) de a prelungi purgatoriu dincolo de 2020.
Dacă negocierile eșuează, deznodământul juridic va fi un Brexit fără acord, care va face ca, din 2021, tot comerțul dintre Marea Britanie și UE să fie reglementat conform normelor existente la nivelul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC).
Consilierul UE pentru Brexit, Stefaan De Rynck, a declarat săptămâna aceasta că instituirea taxelor „rămâne o posibilitate importantă”, deoarece va fi greu de ajuns la o înțelegere până la 31 decembrie.
Lucrurile ar fi mai ușoare dacă Marea Britanie ar fi dispusă să rămână aliniată la regulile UE, însă Boris Johnson a anunțat că nu este dispus la așa ceva.
Marea Britanie se teme în primul rând de faptul că alinierea la regulile UE va face mai dificilă încheierea unor acorduri comerciale cu alte state, mai ales cu Statele Unite.
Pe de altă parte, UE afirmă că nu va accepta să încheie un acord comercial cu un vecin atât de puternic ca Marea Britanie, a cincea putere economică a lumii, fără dispoziții solide care să garanteze o concurență loială.
Recomandările noastre
