Articolul 5 din Acordul de retragere prevede că Uniunea Europeană şi Regatul Unit trebuie să ia toate măsurile corespunzătoare pentru a asigura îndeplinirea obligaţiilor care rezultă din acordul în cauză şi să se abţină de la orice măsuri care ar putea pune în pericol realizarea acestor obiective. Ambele părţi au obligaţia de a coopera cu bună-credinţă în îndeplinirea sarcinilor care rezultă din Acordul de retragere.
La 9 septembrie 2020, guvernul de la Londra a depus un proiect de lege care, dacă ar fi adoptat, ar încălca în mod flagrant Protocolul privind Irlanda şi Irlanda de Nord, întrucât ar permite autorităţilor britanice să nu ţină seama de efectele juridice ale dispoziţiilor de fond ale protocolului în temeiul Acordului de retragere.
Reprezentanţii guvernului de la Londra au recunoscut această încălcare, afirmând că obiectivul urmărit este de a permite Marii Britanii să se sustragă în mod permanent obligaţiilor care decurg din protocol. Guvernul din Marea Britanie nu a retras părţile controversate ale proiectului de lege, în pofida solicitărilor din partea liderilor Uniunii Europene.
Marea Britanie a părăsit oficial Uniunea Europeană la 31 ianuarie, la câteva zile după semnarea Acordului de retragere care includea condiţiile despărţirii.
Ne puteți urmări și pe Google News
Ulterior, Marea Britanie a intrat de atunci într-o perioadă de tranziţie, până la 31 decembrie 2020, timp în care va continua să aplice regulile europene.
Bruxelles şi Londra profită de acest lucru pentru a negocia un acord privind viitoarea lor relaţie, în special legătura comercială, cu speranţa că ar putea intra în vigoare la 1 ianuarie 2021. Însă tratativele decurg anevoios, cu acuzații reciproce.
În cazul absenţei unui asemenea acord, scenariul cel mai rău, potrivit specialiștilor, viitoarea relaţie comercială dintre UE şi Regatul Unit va fi guvernată de regulile Organizaţiei Mondiale a Comerţului.
Recomandările noastre
