După zece luni de negocieri acerbe, blocul comunitar și Marea Britanie se află, joi, în așteptarea febrilă a unui acord istoric cu privire la viitoarea lor relație comercială, care să le permită să evite in extremis un „no deal” cu consecințe economice grave.
Joi dimineață, încă nu se vedea fum alb de la masa negocierilor, în condițiile în care discuțiile în jurul unui acord post-Brexit au continuat toată noaptea.
O sursă europeană a evocat, miercuri, „mari șanse” de a se ajunge la un acord în următoarele ore. Premierul irlandez Micheal Martin a vorbit despre „semnale pozitive”, la postul RTE.
Potrivit unei surse guvernamentale franceze, britanicii au făcut „concesii enorme”, în special în ceea ce privește pescuitul, obstacolul suprem în negocieri.
„Au existat mișcări din partea britanică, dar diavolul este în detaliile textelor și încă nu suntem acolo”, a temperat o sursă diplomatică. „Verificăm dacă există toate garanțiile”.
Dacă va fi confirmat, un compromis între Comisia Europeană și Marea Britanie va trebui totuși validat de statele membre, proces care ar trebui să dureze câteva zile.
Dar, teoretic, există încă suficient timp pentru ca un posibil tratat să intre în aplicare provizorie la 1 ianuarie, când Regatul Unit, care a părăsit oficial UE la 31 ianuarie, va fi abandonat definitiv piața unică, scrie Boursorama.
Textul, de aproape 2.000 de pagini, va fi apoi validat a posteriori de către Parlamentul European.
Rezultatul acestor negocieri, care au început în martie, le-ar permite celor două părți să evite un „no deal”, care este pe cât de jenant la nivel politic, pe atât de dăunător la nivel economic.
Scenariul negru
Fără un acord, comerțul dintre UE și Londra ar fi guvernat exclusiv de regulile Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), sinonim cu taxele vamale, cotele, precum și formalitățile administrative susceptibile de a conduce la ambuteiaje uriașe și la întârzieri de livrări.
Un scenariu negru pentru Marea Britanie, deja în dificultate din cauza unei variante mai virulente a Covid-19, care a izolat regatul de restul lumii.
Începând de luni, negocierile au intrat pe mâinile președintelui Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și a prim-ministrului britanic Boris Johnson, care au făcut discutat în mai multe reprize în încercarea de a depăși blocajul în domeniul pescuitului.
În ciuda ponderii sale economice nu foarte mari, sectorul piscicol are o importanță politică și socială pentru mai multe state membre, între care Franța, Țările de Jos, Danemarca și Irlanda.
Dar britanicii au făcut din acesta simbolul suveranității recâștigate după divorțul de UE.
Negocierile se concentrează pe împărțirea a aproximativ 650 de milioane de euro - produse capturate în fiecare an de UE în apele britanice și durata perioadei de adaptare pentru pescarii europeni.
Celelalte subiecte problematice anterior - modul de soluționare a disputelor și măsurile de protecție împotriva oricărei concurențe neloiale - au fost, la rândul lor, soluționate în ultimele zile.
De asemenea, a durat doi ani și jumătate până la negocierea Acordului de retragere care a sigilat plecarea britanică, încheiat la sfârșitul anului 2019, un text care oferă certitudine juridică expatriaților de pe ambele părți ale Canalului Mânecii și oferă garanții pentru menținerea păcii pe insula Irlanda.
Negocierile comerciale, conduse de Michel Barnier de partea europeană, și de David Frost, de partea britanică, au fost complicate de Covid-19 cu schimburi prin videoconferință și uneori chiar și cu suspendarea discuțiilor din cauza unor cazuri pozitive în rândul negociatorilor.
Condiții stricte
Prin acest acord, UE ar oferi fostului său stat membru un acces fără precedent fără taxe vamale sau cote pe piața sa imensă de 450 de milioane de consumatori.
Însă această deschidere va fi însoțită, dacă este necesar, de condiții stricte: companiile britanice vor trebui să respecte un anumit număr de reguli evolutive de-a lungul timpului în ceea ce privesc mediul, legislația muncii și fiscalitatea pentru a evita orice dumping. Ar trebui să existe garanții și în ceea ce privesc ajutoarele de stat.
Un mecanism ar trebui să permită ambelor părți să activeze rapid contramăsuri, cum ar fi tarifele vamale, în cazul unor divergențe cu privire la aceste norme.
În cazul unui „no deal”, Regatul Unit ar pierde mult mai mult decât Europa: britanicii exportă 47% din produsele lor către continent, în timp ce UE vinde doar 8% din bunurile sale de cealaltă parte a Canalului Mânecii.