Votul de vineri în Parlamentul britanic, pentru o formula decupată a Acordului Marii Britanii de ieșire din Uniunea Europeană a fost un nou eșec pentru guvernul May, chiar dacă marja la vot s-a îngustat.

Deja însă e vorba doar de partea de Brexit care vizează ieșirea din UE, nicidecum viitoarele relații cu organismul comunitar, acolo unde Premierul May a promis explicit demisia sa ca premier și abandonarea acestei părți către un nou Guvern, de principiu de hard-Brexiteri, dacă nu se schimbă majoritatea și procesul nu intră în spațiul alegerilor anticipate.

Parlamentul britanic a respins până și componenta care se referă la ieșirea din UE, cu toată jertfa premierului de a-și oferi propriul cap pe tavă, dacă acordul este votat. Pe masă au ajuns mai toate cărțile premierului britanic, care gândește deja la un al patrulea vot, de data asta promițând că întregul proces al relației viitoare cu UE va fi pasat Parlamentului, deci amanetează în acest proces nu numai soarta sa, demisia anunțată, dar și pe cea a viitorului guvern conservator, obligat să privească din exterior dezbaterile privind viitorul acord cu UE, odată stabilită ieșirea pe baza acordului existent.

Până una-alta, Parlamentul britanic a preluat din nou, de data asta solid, hățurile pentru Brexit. În măsura în care miercuri am avut voturi exploratorii care au acoperit toate opțiunile și toate s-au soldat cu voturi negative - dar de data asta cu marje mici de eșec pentru un nou referendum și pentru rămânerea în uniunea vamală - perspectivele de luni și miercuri îngustează spațiul de opțiuni și promit compromisuri. Deja se vor include în discuție moțiuni care combină cele mai agreate alternative ale Camerei, poate chiar miercuri un vot prin comparație între aceste opțiuni.

Chiar și Guvernul May se gândește la o variantă care să combine votul pentru acord cu referendumul care să-l ratifice, referendum în care ar apărea și întrebarea privind renunțarea la Brexit, ba chiar o variantă care să combine acordul de ieșire cu formula de negociere a rămânerii în uniunea vamală (fiind vorba despre cele mai populare opțiuni pentru Parlament). Încăpățânarea doamnei May atinge cote paroxistice, ea fiind acuzată în plen că sacrifică țara pe altarul continuării guvernării de către conservatori, că repetă la nesfârșit voturi pentru un acord respins catastrofal de trei ori, dar nu acceptă o revotare publică a Brexitului.

Faptul că doamna May e adepta Brexitului e un lucru fără tăgadă. Faptul că viitorul său politic s-a epuizat e, de asemenea, un lucru clar. Preluarea reasponsabilității Guvernului, de a degaja o majoritate pe o formula de compromis, de către Parlament e cea mai mare lovitură, cu titul de precedent juridic și constituțional britanic, și asta o va marca pe doamna May. Pe deasupra, chiar și actuala situație alunecă direct nu numai către demiterea/demisia Guvernului britanic, ci chiar către alegeri anticipate, oricum din nou către alegători. Și în cazul unui nou referendum, lipsa de legitimitate actuală a Guvernului și majorității actualei Camere a Comunelor – lucru remarcat după vot și de către doamna May – îndreaptă către nevoia revalidării și relegitimării electorale.

Nu trebuie să uităm că doamna May a ajuns în această situație după ce a lansat ea însăși alegeri anticipate, în dorința de a asigura o majoritate mai importantă Conservatorilor în Parlament pentru a asigura un Brexit ușor în favoarea sa. Rezultatul jocului la risc maxim nu a fost altul decât sacrificarea acelei majorități firave contra unui guvern minoritar, susținut de către partidul loyalist nord-irlandez DUP, unioniștii protestanți care au drept principal țel să nu iasă din Marea Britanie și să nu creeze diferențe între Irlanda de Nord și restul Marii Britanii, o situație contrară opțiunii majorității nord-irlandezilor, care au votat pentru rămânerea în UE și care doresc absența frontierei inter-irlandeze care garantează pacea pe insulă.

De aceea DUP - de care depinde esențialmente majoritatea în Parlamentul de astăzi - se opune cu vehemență variantei de „back-stop”, garanția europeană pentru ieșirea Marii Britanii din UE care asigură menținerea Irlandei de Nord în Piața comună și frontiera liberă, spiritualizată, interirlandeză drept condiție până la încheierea unui acord post-Brexit cu UE care să evite întărirea frontierei pe insulă. Iar situația curentă arată clar că doamna May a jucat rolul ucenicului vrăjitor, jucând la risc maxim situația propriei sale țări, pe o perspectivă în care din dorința de mai mult bine, a pierdut și ceea ce avea.

Perspectivele sunt sumbre și haotice pentru Regat, mai ales că disputa pe Brexit a antrenat și strada. Manifestații mamut s-au desfășurat în favoarea rămânerii în Uniunea Europeană, în timp ce o petiție pro-UE a ajuns la 6 milioane de voturi, deși Parlamentul susține că nu va discuta o asemenea moțiune. În același timp, după votul de vineri, susținătorii pro-Brexit au protestat considerând că li se fură votul odată ce acordul nu a fost votat iar Brexitul e periclitat.

O altă parte importantă dintre alegători consideră că a fost trădată de către unii parlamentari care nu au votat acordul iar alții consideră că Guvernul May nu a livrat potrivit promisiunilor din campania electorală pentru Brexit, adică avantajele rămânerii în piața comună combinate cu libertatea acordurilor comerciale proprii și a controlului asupra libertății de mișcare a populației, a eliminării Curții Europene din lanțul deciziei și justiției în privința cauzelor de orice fel ce implică Marea Britanie. Brexit-ul ajunge din nou în stradă și la votanți, pentru a legitima o decizie finală. Însă pasul se va petrece după alegerile euro-parlamentare și după amânarea substanțială a ieșirii din UE, probabil până la 31 decembrie 2020, la sfârșitul perioadei de tranziție convenită cu UE.