Editura Evenimentul si Capital

Bravo, Dana! Cei şapte ani de acasă. Taurii au aspecte bune | Horoscopul lui Dom' Profesor

Radu Ştefănescu | Horoscopul lui Dom' Profesor
Autor: | | 0 Comentarii | 3753 Vizualizari

Pe 20 septembrie s-au născut Sophia Loren, Upton Sinclair, Sir James Dewar, Fernando Rey, Theodor Neagu, Petre Got, Taşcu Gheorghiu, Victor-Viorel Ponta.

Pe 20 septembrie sunt Sfinţii: Eustatie şi soţia sa Teopista cu cei doi fii, Agapie şi Teopist. Nimic în „Kalendar”.

Dragi lupi, padawani şi hobbiţi am jurat că nu mai scriu despre intern, că mă limitez la ceea ce am făcut o viaţă, relaţii internaţionale şi comerţ exterior. Spectaculosul cultural şi tehnologic. Sunt suficiente subiectele internaţionale importante care ne afectează grav viaţa. Am suficiente amintiri şi dosare cu subiecte fabuloase.

Totuşi, nu am putut să nu rămân în afara discuţiei declanşată de Dana Nălbaru. În acelaşi timp cu spectacolul violent şi grotesc oferit de „familia” Cristian Boureanu. Despre Boureanu nimic, nu ştiu nimic, decât că îşi spală rufele murdare în public, dar, cu siguranţă, sunt nişte poveşti interesante la fostul „ICE Geomin”. Intreprinderile dispar, dar dosarele rămân. Nu am televizor şi nici cont pe cartea cu mutre, m-a ferit bunul Dumnezeu, aşa că părerea mea nu este compromisă de nicio influenţă.

Sunt un mic burghez. Cu morala şi modul de gândire moştenit dintr-o familie de mic burghezi. Nimic nu mi-a schimbat modul de a cântări faptele, evenimentele, oamenii. Da, gândirea mea este non A, dar valorile, reperele, sunt mic burgheze. Aşa m-au format cei şapte ani de acasă, familia mea!

Nu, nu sunt prieten de familie cu Dana Nălbaru şi Dragoş Bucur, m-am întâlnit o dată, sau de două ori cu Dana, poate acum zece ani, când lucram la imaginea unor formaţii celebre de muzică uşoară românească. Mi-a făcut o impresie bună, o fată cu potenţial mare, ca om şi spirit.

M-a bucurat decizia ei ca să aibă grijă de fetiţa ei, de Sofia, s-o îndrume cât mai mult cu putinţă. În primul rând asta dovedeşte că îi pasă, că o iubeşte enorm şi este gata să renunţe la multe pentru viitorul ei. Faptul că vrea să aducă şcoala acasă la ea este pe locul doi. Nu este nici experiment şi nici ceva rar. Poate în lipsa de informaţii din România. Iar decizia familiei mai semnalează faptul că sistemul de învăţământ şi educaţie din România are o problemă. Mare!

Să vă fie clar, dragi lupi, padawani şi hobbiţi, dacă aş fi avut posibilitatea şi eu aş fi ţinut-o pe fata mea acasă, ca s-o învăţ. Soţia mea este profesoară, a fost directoare de şcoală, cred că ştie cât tot învăţământul de astăzi şi nici eu nu am uitat mare lucru. Fata mea ar fi avut surse de informaţii şi pedagogia necesară, dar am fi murit de foame! Pentru că şcoala de acasă se face permanent, nu două ore pe zi, când vii obosit de la muncă.

În lume sunt aproape zece la sută copiii care învaţă acasă. De cele mai multe ori sunt obligaţi de condiţii obiective, distanţa mare faţă de şcoală, ca în Australia şi State. Sunt programe speciale la televizor, canale şcolare specializate. Recent au apărut şi în China, de unde nu avem nicio statistică despre copiii care învaţă acasă, dar credem că sunt foarte mulţi.

În vechime toţi copiii de familie bună, cu stare, învăţau acasă. Aveau un „preceptor” un fel de învăţător particular care îi pregăteau, foarte bine, în conformitate cu particularităţile copilului. Şi Regele Mihai s-a bucurat de acest lucru. I s-a întocmit o întreagă clasă, însă. Regina Elena a crezut că în acest fel o să i se dezvolte inteligenţa, prin competiţia cu ceilalţi copii, dar ideea clasei speciale a fost a Regelui Carol al II-lea.

Şcola primară poate fi făcută acasă, în anumite cazuri, excepţii, sau nu. Nu mai schimonosiţi limba română cu „home schooling” etc ca să daţi impresia unui lucru străin şi exterior românilor, o modă. Am avut în şcoala primară un coleg eminent, un armean, Onassian Ludvig Onig. Un geniu! Învăţătoarea mea, doamna Malciolu, o basarabeancă deşteaptă brici şi-a dat seama că băiatul se plictisea îngrozitor în clasă. Aşa că l-a lăsat acasă, să înveţe în ritmul lui. Onig venea la lucrările scrise şi câteva zile pe lună, când era scos la tablă şi toată lumea căsca gura. Abia dacă îl înţelegeam şi eu eram enciclopedia clasei. Doamna Malciolu era încântată, de câteva ori au venit şi inspectori de la capitală care stăteau în ultima bancă şi luau notiţe. În clasa a treia primară Onig a dispărut. Prin şcoală umbla zvonul că familia lui fusese chemată de rude în America.

Socializarea de care vorbeşte prima doamnă, vine mai târziu, nu în cursul primar. Vacile stau în turmă, le este bine, ierbivorele sunt gregare, cei care contează, singularităţile, prădătorii, cei care gândesc, sunt singuri!

Iar învăţământul şi educaţia de la noi nu sunt exemple. Ba, din contră! Mulţi dintre cunoscuţii mei, tineri bogaţi, cu posibilităţi, au lăsat totul şi au plecat din ţară. Pentru copii. Se apropiau de vârsta şcolii şi părinţii lor erau îngroziţi de şcoala românească. Au şi de ce! Nici şcolile străine particulare turceşti, evreieşti sau germane nu sunt cine ştie ce. Un pic mai bune decât situaţia standard a şcolilor de stat. Se fabrică în mare serie idioţi pentru o societate în care să conducă profesoraşii din provincie. Oricum, profesorii ar trebui să tacă din gură. Pot fi invinuiţi că îşi apără privilegiile de castă. Şi cei fără copii. Şi doamnele care nu se îmbracă adecvat. Câteva motive ca prima doamnă să tacă din gură! Sigur, sistemul mai produce încă singularităţi. Avem copii olimpici la multe discipline, am speriat lumea cu ei, dar acest lucru se datoreşte copiilor şi câte unui cadru didactic de excepţie, nu sistemului!

Dar, vă rog să mă scuzaţi, dragi lupi, padawani şi hobbiţi nu este obiceiul meu să mă bag în problemele interne, sunt suficiente problemele internaţionale şi curierul de la Bruxelles mă aşteaptă, nedesfăcut. Dar am fost şi eu profesor, iar copiii înseamnă viitorul naţiei. Sistemul m-a scuipat ca pe o măsea stricată, pentru că îi învăţam pe studenţii mei lucruri practice, corespondenţă diplomatică şi de comerţe exterior, cursurile mele erau în interesul studentului, nu al catedrei. Mi s-a reproşat că nu respect programa, că că sunt elitist. Pentru al doile epitet m-am bucurat, pentru prima parte mi-am dat imediat demisia. Dar, am rămas „dom’ profesor” pentru studenţii mei care s-au descurcat foarte bine în viaţă urmând sfaturile mele!

Sper că şi Sofia o să mulţumească peste mulţi ani familiei ei pentru că s-a ocupat corespunzător de ea şi i-a oferit dragostea pe care numai în familie o poate găsi.

Cine este si cum arata fosta sotie a lui Florian Walter! E o fosta vedeta TV! De ce au divortat cei doi

Pagina 1 din 2





Stirile zilei

Alte articole din categoria: Horoscop

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI