Sursa: Arhiva EVZ Sărbătoarea creștină încărcată de tradiţii şi simboluri este incompletă fără mireasma cetinei, bradul devenind un element esențial în ritualul de Crăciun, alături de clinchetul de clopoţei din seara de Ajun, colindele și darurile aduse de Moş Crăciun.
În Statele Unite, obiceiul de împodobi bradul de Crăciun a fost adus de coloniştii germani stabiliţi în Pennsylvania. Primul brad a fost decorat pe la 1830, dar puritanii americani l-au considerat un simbol al păgânismului şi l-au renegat. Îmbodobirea bradului a fost legalizată abia în 1836, de statul Alabama, iar din 1850 au început să se vândă brazi înainte de Crăciun şi apoi în toate statele.
Tradiţia bradului împodobit la români
Obiceiul împodobirii pomilor există încă de pe vremea strămoşilor daci, la naştere, la nuntă sau la moarte. Legătura dintre brad şi sărbătoarea de Crăciun este de dată relativ recentă, de pe la jumătatea secolului XIX, şi vine din vestul Europei.
Primul brad de Crăciun ar fi fost împodobit de bona de origine germană a copiilor unui boier din Bucureşti. Bradul, împodobit ca în Germania, ar fi plăcut atât de mult musafirilor încât din anul următor şi în casele lor a fost împodobit un brad de Crăciun.
Ne puteți urmări și pe Google News
Primul Crăciun cu brad la Curtea Regală s-a organizat în 1871, pentru aniversarea Principesei Marioara, fiica lui Carol I şi a Reginei Elisabeta. În "Memorii", Principele Carol evoca Ajunul Crăciunului anului 1874, care a fost "de o frumuseţe strălucitoare". Au fost împodobiţi pentru prima dată de Principesa Elisabeta, în Sala Tronului, 14 brazi frumoşi, după obiceiul ţărilor nordice, întreaga lume bună a Bucureştiului fiind prezentă. În noaptea de Crăciun, prinţii şi prinţesele invitate la palat împodobeau bradul, cântând în versiunea germană: „O, Tannenbaum, o, Tannebaum, Wir grun sind deine Blatter!“
Recomandările noastre
