Celebrul DJ îşi promovează noul album cu umor şi cu o replică amuzantă a revistei „Playboy”, producţie proprie.

Cunoscut pentru melodii precum „Love Generation” sau „Rock this Party” („Everybody Dance Now”) Bob Sinclar, născut Christophe Le Friant, şi-a lansat cel mai recent album, „Born in 69”, diferit de tot ceea ce a oferit până acum, un album în care umorul este pionul principal şi care va fi promovat în România, printr-o vizită, pe 25 septembrie. Ca bonus la noul material discografic, artistul şi-a conceput propria versiune la „Playboy”, numită „Playbob”.

Într-un interviu acordat ziarului „Evenimentul Zilei”, Bob Sinclar a povestit despre noul album, despre ce îl mulţumeşte şi ce îl amuză.

„Born in 69” este diferit de ce ai făcut până acum...Povesteşte-mi puţin despre album. Sunt mai multe coincidenţe... Eu sunt născut în’69, iar faptul că acest album a fost realizat chiar în preajma celei de-a 40-a aniversări m-a mulţumit foarte mult. A fost ca un alt cadou. Am fost în Los Angeles să produc acest album, am vrut să descopăr un stil nou de muzică, un gen care să treacă graniţele, motiv pentru care am colaborat cu diverşi artişti. Albumul este bazat pe tema flower power, pe stilul funk -clasic, am vrut să fie ceva diferit, ceva nou inspirat din stilul muzicii vechi, am colaborat cu oameni pe care îi respect şi a căror muzica m-a inspirat. Am fost fericit sa îi întâlnesc pe Sugarhill Gang, Manu Chao şi alţii.

„La la Song”... de ce un nume atât de simplu pentru prima piesă? Pentru că atunci când trebuie să te gândeşti la un nume pentru o piesă, trebuie să te gândeşti la ceva foarte simplu. Am ales „La la song” pentru că refrenul conţine jocul de cuvinte identice „la la la”. Următoarea melodie pe care o voi promova se numeşte „Love you no more” ( „Je ne t’aime plus mon amour”), pentru care am colaborat cu Manu Chao.

Ai spus într-un interviu că visul tău este să apari pe coperta revistei „Playboy” alături de o femeie frumoasă... Vreau să fiu pe coperta Playboy, dar vreau să fiu singur! Lăsând la o parte faptul că Monica Belluci este visul meu, ştiu şi eu că pentru „Playboy” se cer numai nume mari, şi în primul rând se cer femei, nu bărbaţi.

Aşa că ai ales să faci o parodie după revistă... Da, mi-am realizat propriul meu „Playboy”, este un „Playboy” fals, l-am numit „Playbob”,  şi este o cărticică de prezentare a echipei cu care am lucrat pentru realizarea acestui nou album. De asemenea, este un plus de umor „francez” pentru a-i amuza pe cei care îmi cumpără albumul.

Ce părere ai despre faptul că eşti considerat un sex-simbol? Cine a spus asta? Nu ştiam, dar mă bucur să aflu. Adică, înţeleg să ne referim la Brad Pitt sau George Clooney ca la nişte sex-simboluri, însă eu nu mă declar  cunoscut pentru asta. Îmi place să fiu cunoscut pentru muzica mea, nu pentru felul în care arăt, însă e plăcut să afli că femeile te plac. E un mare compliment.

Ai avut mai multe pseudonime de-a lungul timpului. Te-ai oprit definitiv la Bob Sinclar sau ai de gând să-l schimbi şi pe acesta? Când am început această meserie nu exista un DJ de succes care să mă inspire. Ţelul meu era să devin nu numai un DJ, ci şi un producător pentru alţi artişti. Nu mă aşteptam să ajung atât de cunoscut în lume şi să întreprind atâtea turnee anual. Am vrut să fiu în spatele tuturor produselor casei de discuri. Am ales Bob Sinclar fără să ştiu ce impact va avea acest nume asupra publicului, însă mă bucur că a fost un real succes.

Deci îţi poartă noroc.. Probabil. Sunt foarte bucuros că am reuşit să îmi realizez visul atât ca DJ cât şi ca producător. Acum remixez melodii ale marilor vedete şi chiar piesele mele sunt de succes şi sunt unul dintre cei mai ceruţi DJ din lumea întreagă. Pot să spun că îmi trăiesc visul zi de zi şi nu cer mai mult decât am.

Crezi că strategia schimbării numelor a funcţionat şi la Prince? Prince este un nume mai mare decât mine. Nu pot vorbi despre el... El însuşi este un simbol al dragostei. Îmi place numele meu, îmi place să mă distrez, să distrez oamenii, îmi place să apar pe jumătate gol pe copertele albumelor. Iar faptul că sunt considerat şi un sex-simbol probabil că are legătura cu apariţiile mele, dar sunt sigur că oamenii înţeleg perfect mesajele mele.

Ce te mulţumeşte cel mai mult în viaţa de DJ? Atunci când văd oamenii dansând şi zâmbind, trăind muzica pe ringul de dans mă simt împlinit. În momentul în care îmi spun că se trezesc dimineaţa cu muzica mea în minte şi că îmi fredonează melodiile pe parcursul zilei mă simt plin de enegie şi toate lucrurile acestea îmi dau puterea de a intra mereu în studio şi de a produce muzică pentru ei. Aşa că, până în momentul în care oamenii îmi vor spune că nu mă mai vor, am să continui în acest ritm.

Ai câştigat o  mulţime de premii... Ce îţi lipseşte încă din colecţia de trofee? Cu excepţia Grammy-ului, am toate premiile. Din ziua în care cineva mi-a dat 50 de euro ca să pun muzică într-un bar şi până în ziua de azi, totul este un dar zilnic. Nu ştiu cine mi-a ales viaţa asta, dar dacă ar fi să aleg eu, tot asta aş face. Îmi iubesc meseria şi nu pot cere mai mult decât am acum. Dacă mâine aş primi un Grammy pentru cel mai bun album dance, cu siguranţă l-as  lua cu cea mai mare plăcere şi ar fi un alt vis împlinit. În viaţă nu cer mai mult decât am.

Vei veni iar în România pe 25 septembrie. Ce ţi-a plăcut atât de mult încât ţi-ai dorit să revii? Este o ţară minunată, cu un public minunat. Când am venit prima oară, oamenii cântau cu mare bucurie muzica mea. Şi mi-am spus atunci că iubesc această ţară şi trebuie neapărat să revin. Am lucrat cu un organizator foarte bun cu care am realizat petreceri foarte reuşite.

Care este diferenţa dintre publicul român şi cel din alte ţări? Nu este nici o diferenţă. Este o ţară mică unde muzica se trăieşte din plin, unde există o cultură  muzicală vastă. Publicul român îmi iubeşte stilul, lucru care mă face foarte fericit. Întotdeauna mi-am zis că nu există doar o ţară în lume, ci doar un singur stil pe care îl pot face aşa cum trebuie. De câte ori merg în club, sunt primit cu aceeaşi căldură.