Abundă discuțiile privind impactul pandemiei asupra economiei, cu efecte întrețesute pe laturile cererii și ofertei/producției. De aici pornesc îndemnuri de intervenție publică, de acțiune din partea băncilor centrale și a guvernelor. Masive injecții de lichiditate și reduceri de rate de politică monetară, programe bugetare de criză au fost puse în mișcare în ultimele săptămâni. Acestea sunt de magnitudinea celor, uneori chiar le depășesc pe cele, care au urmat izbucnirii crizei financiare în 2008.

1.Acum este, totuși, altfel!

Criza financiară ultimă a fost comentată în fel și chip și considerată un eveniment fără
egal. Alan Greenspan, fostul șef al Fed-ului, spunea că așa ceva se întâmplă o dată la 100 de ani.

Kenneth Rogoff și Carmen Reinhart au încercat să demonteze clișeul „unicității” prin investigarea unei serii de crize de-a lungul secolelor (Reinhart și Rogoff, 2011). Amploarea unei crize financiare mari, care morfează într-una economică și socială profundă, explică totuși de ce oamenii sunt tentați să uite istoria; memoria colectivă scurtă nu este rară.

Există însă ceva aparte în ceea ce ni se întâmplă acum; ceva care cred că trebuie să fie judecat nu numai printr-o citire economică a relației între cerere și ofertă — cum au fost interpretate Marea Depresiune dintre anii 1929-1933 și Marea Recesiune, care a erupt mai bine de un deceniu în urmă (ultima criză fiind combătută și prin operațiuni neconvenționale ale băncilor centrale, prin relaxare cantitativă, QEs).

Cred că se remarcă în mod insuficient ceea ce poate fi numit „efectul shutdown”/lockdown (lacătul pe ușă). (…)

2. Lupta contra pandemiei este un alt tip de război

Există o diferență mare între mobilizarea de resurse într-un război clasic și ceea ce se întâmplă în condițiile pandemiei. De exemplu, al doilea război mondial a stimulat ramuri industriale în țări beligerante chiar dacă centrate pe producția militara, în timp ce pandemia induce scădere majoră de activitate economică prin efectul shutdown. De aceea, recesiunea este inevitabilă. Economia poate tura la un nivel diminuat, în condiții de rezistență, de supraviețuire în diverse sectoare. Drept este că și acum se poate reprofila activitatea unor întreprinderi, în funcție de nevoile luptei actuale (ex: General Motors care va produce ventilatoare pentru terapie intensivă, întreprinderi care produc măști de protecție). Operează și mari incertitudini și teamă, care se reflectă în evoluția burselor.

Ce poate atenua căderea inevitabilă a activității economice? Munca de acasă, care poate avea loc unde digitalizarea, mai ales, o favorizează; existența unor redundanțe în economie, care ies la iveala în condițiile prezente. Și operează intervenția autorităților publice. Pot acționa și colaborări sui generis public-private, intre acționari/proprietari și salariați pentru protejarea companiilor.

Covid 19 va fi învins. O analogie cu ceea ce s-a întâmplat în timpul pandemiei (de origine aviară) din 1918 poate fi făcută, mai ales că și atunci s-a făcut apel la izolare individuală și socială, carantină, la reguli de igienă, etc. Dar atunci nu exista capacitatea științifică de acum și nu s-a putut folosi un antidot/vaccin; este o chestiune de timp (nu îndelungat) până când vom avea un mijloc de luptă clar, un vaccin – fiindcă nu ne putem baza numai pe imunitatea pe care oamenii o câștigă prin infectare și dezvoltarea naturală a anticorpilor.

Activitatea economică și socială va cunoaște probabil o revenire rapidă, chiar daca vor rămâne sechele importante, între care și datorii publice și private mai mari. (…) Raportul integral poate fi citit AICI.