Subiect de discuţii între încuiaţi şi cei cu vederi liberale, liliputanul costum de baie încearcă să supravieţuiască într-o lume…goală.

Chemarea către stilul retro a devenit în ultima vreme un fel de chemare a străbunilor pentru lumea modei. Specialiştii în domeniu se chinuie din toţi rărunchii să explice curentul glamour, pe lista eforturilor fiind la loc de cinste revenirea costumelor de baie pe care le purtau bunicile noastre.

Sub sloganul "mai mult înseamnă mai puţin", designerii şi criticii proclamă înfrângerea bikinilor şi gloria expunerii la soare în stilul divelor de altădată. Astfel, după o istorie oricum zbuciumată, bikinii se văd puşi în situaţia de a rezista şi ei aşa cum pot…

Ce a aprins dezbaterea şi cum a evoluat ea

Controversele de genul "bikini versus chiloţi de mamaie" au reînviat de curând, motivul fiind unul oarecum bizar. Cunoscutul designer britanic Vivienne Westwood a lăsat la vedere, în timp ce păşea pe covorul roşu la un eveniment, nişte chiloţi imenşi! "Mai mari decât atolul Bikini" – a fost reacţia imediată a criticilor, care nu au avut ce face şi au repus pe tapet o problemă ivită pe pe filiera lenjeriei intime. Aceasta după ce Rihanna, Lady Gaga, şi nu numai ele, au fost criticate pentru frecventa etalare a bikinilor, fiind proclamate drept exponente ale curentului "pornchic".

Miss Bikini ocheşte şi ţinteşte viţa regală

Revigorarea fotografiilor decent- dezbrăcate ale lui Beyonce, şi chiar Madonna sau Demi Moore n-au folosit la nimic în afara adâncirii ciudatei dezbateri. A fost reamintit scandalul la nivel înalt de anul trecut, din Suedia, când membrii Casei Regale s-au supărat crunt pe prinţul Carl Philip pentru relaţia cu un fotomodel. Duritatea monarhică a devenit "de înţeles" când s-a dezvăluit obiectul adoraţiei princiare: Sofia Hellqvist, aleasă Miss Bikini! Carl Philip nu numai că şi-a părăsit logodnica după o relaţie de opt ani, dar a şi plecat într-o vacanţă plină de mare, soare şi, bineînţeles, bikini, cu noua iubită…

Un şoc cultural , urmat de cavalerii Apocalipsei

Adevărul este că, ori că e la singular - bikini, ori că e la plural - bikinii, minusculul costum de baie nu şi-a câştigat popularitatea pe planul comercial, ci pe cel cultural! În 1952, "L’Osservatore Romano", publicaţie "semi-oficială" a Vaticanului, nota că "atunci când vor veni, cavalerii Apocalipsei vor purta, cu siguranţă, bikinii".

Tot în 1952, în Spania au ajuns până la generalul Franco! Pedro Zaragoza- primarul din Benidorm, şi arhiepiscopul de Marbella- Rodrigo Bocanegra, au discutat direct cu Franco pentru a-l convinge că, dacă va da liber la bikini, turismul de-a lungul coastelor spaniole ar avea de câştigat. Un argument puternic care a generat consimţământul generalului.

Comuniştii şi feministele se aliază contra costumului de baie minuscul

Nu mai vorbim despre comunişti care au văzut în bikinii un simbol al burgheziei (lupta de clasă împotriva lor era de la sine înţeleasă). Apoi feministele, care i-au acuzat pe creatorii de modă că transformă femeile în facile obiecte ale dorinţei. Multă cerneală a curs (există chiar o "Istorie a bikini-ului", de Patrick Alac), multe scandaluri s-au perindat. La începutul invaziei de bikinii, plajele din Franţa, Italia, Spania, Belgia au zis un "nu" vehement. Iar la piscinele din Germania nu au putut pătrunde sub nici o formă, până prin anii 70. Însă până aici nu s-a ajuns uşor.

Un designer şi un inginer au lansat bikinii la apă

Istoria oficială a bikinilor începe în 1946. La o prezentare de modă, la Paris. Apariţia lor provocatoare a declanşat scandal, dar ei au trecut nonşalant peste puritani. Autorii revelaţiei vestimentare declanşatoare de proteste erau, bineînţeles, doi francezi. Jaques Heim - designer la Cannes, a creat un astfel de costum de baie pe care l-a numit "Atom". Pentru a-şi promova produsul, Heim a apelat la un avion care tragea după el un banner pe care scria "Atom - cel mai mic costum de baie din lume".

Trei săptămâni mai târziu, a venit rândul lui Louis Reard, inginer mecanic de meserie (dar şi stilist!); circumstanţe atenuante: se ocupa de magazinul de lenjerie al mamei sale) va "perfecţiona" accesoriul. În plus, a angajat şi el un avion cu banner-ul: "Bikini - mai mic decat cel mai mic costum de baie din lume". Astfel s-a trecut de la "Atom" la "Bikini"- atolul din insulele Marshall, SUA, unde se desfăşurau experimente nucleare (1946-1956).

Itsy bitsy…

Actriţe precum Brigitte Bardot ori Ursula Andress au făcut furori "îmbrăcate" în bikinii. Bardot în 1956, în filmul "Şi Dumnezeu a creat femeia", apare în costum de baie din două piese, din pânză albă. Pelicula reaprinde interesul publicului faţă de bikini. <iframe width="560" height="450" src="http://www.youtube.com/embed/rnUZW1fcE44" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>

Un şlagăr de succes în epocă, compus de Brian Hyland – "Itsy bitsy teene weene yellow polka dot bikini" – devine, în varianta cântăreţei franţuzoaice Dalida, "Itsy bitsy petit bikini". <iframe width="560" height="450" src="http://www.youtube.com/embed/JxY4wbeFJks" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>

În 1962, actriţa Ursula Andress are un succes fulminant în filmul "James Bond 007 contra Doctorului No". Bikini-ul său de culoarea fildeşului s-a vândut în 2001 cu 41.125 de lire (65.800 de euro), într-o licitaţie la Christie’s , la Londra. <iframe width="560" height="450" src="http://www.youtube.com/embed/m3lAjyUUS1g" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>

Surpriză: în aprilie anul acesta, actriţa americană Raquel Welch (70 de ani) a fost desemnată cea mai frumoasă femeie în bikini din toate timpurile, în urma sondajului realizat de un lanţ de magazine din Marea Britanie. <iframe width="560" height="450" src="http://www.youtube.com/embed/7tc7xuNzZ04" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>

Moda a evoluat surprinzător şi la capitolul costume de baie, dar cu o astfel de istorie "în spate", preferaţii plajelor dintotdeauna figurează încă în topul căutărilor pe internet… Greu de purtat - de ce să nu recunoaştem, bikinii…nu se lasă! 1946 este anul în care bikinii îşi încep istoria oficială, la o prezentare de modă, la Paris.

DE LA POMPEI LA OTOMANI

Cu greutăţi în tivuri

Mărturii despre costumele de baie există încă din înfloritoarea vreme a Pompeiului. Picturile murale întruchipau femeile purtând costume de baie formate din două piese, similare celor din anii 60. În secolul al XVII-lea, atât doamnele, cât şi domnii aveau plaja lor, special amenajată. Intimitatea dintre sexe era protejată, pe atunci noţiunea de costum de baie fiind tabu pentru societate.

Începând din secolul al XVIII-lea, costumul de baie a devenit o piesa de îmbrăcăminte la modă. Dar... tendinţele de atunci cereau ca pielea să fie păstrată albă, ca exemplu de inocenţă şi stil. Pe plajă se stătea la umbră, iar doamnele obişnuiau să îşi coasă greutăţi în tivurile "costumelor de baie", pentru ca acestea, odată intrate în apă, să împiedice ridicarea rochiei la suprafaţă. Pe la jumătatea secolului al XIX-lea, influenţele turceşti îşi fac simţită prezenţa, costumul de baie fiind compus din două părţi: şalvarii şi o rochie specială.

VARIETĂŢI

Monokini, trikini şi microkini

Creatorul de modă Rudi Gernreich simte dincotro bate vântul: în 1964, el concepe şi pune pe piaţă monokini, costumul de baie topless pentru femei, slip care oferea doar un acoperământ modest al sexului. Costumul de baie în trei piese, trikini – "două farfurioare unite printr-o batistă" – a apărut în 1967. Criticul de modă William Safire scria în "The New York Times" că vestimentaţia de baie "se strâmtează până la esenţe: dacă trikini înseamnă trei piese, bikini două, monokini una, când vom vedea zerokini?".

Originea microkini-ului "modern" se plasează în anii ’70. Influenţa nudismului a dus la restrângerea slipului de baie până la…limita penalului. O altă influenţă: zona filmelor erotice, în care actriţele purtau cu obstinaţie microkini. Dacă a fost dificil ca microkinii să fie interzişi pe plajă, altfel s-a pus problema la piscinele publice. Venirea anilor 80 a adus pe piaţă cunoscutul slip tanga, de origine braziliană, inspirat din vestimentaţia tradiţională a triburilor din Amazon.