Statele Unite avertizează cu privire la planurile Rusiei de agresiune împotriva Ucrainei cu scopul de a tăia calea Kremlinului, dar riscă să rateze lovitura, având în vedere intensitatea plângerilor sale.
Washingtonul nu face ușoare metaforele pokerului – atât de recurente – când vine vorba să îşi explice strategia împotriva Moscovei. De când a început criza din Ucraina, Administrația Joe Biden a dezvăluit tot felul de informații ale serviciilor sale cu privire la presupusele planuri ale Kremlinului, a dat detalii despre sancțiunile economice pe care le-ar aplica și a bătut atât de mult tobele despre iminența unei invazii încât a ajuns să înnebunească însuși guvernul ucrainean.
Pentagonul a avertizat, săptămâna trecută, că Rusia adună suficiente trupe la graniță pentru a invada întreaga fostă republică sovietică, că nu a mai concentrat atât de mulți soldați de la Războiul Rece și că o astfel de acțiune ar avea un rezultat "oribil". Cu câteva zile mai devreme, Biden îl asigurase prin telefon pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski că el crede că o intervenție a Kremlinului va fi posibilă cât mai curând în februarie. Cu două săptămâni mai devreme, el avertizase deja că Moscova plănuiește o operațiune de fals sabotaj împotriva forțelor sale din estul Ucrainei pentru a fabrica un pretext pentru a ataca țara vecină. Joi, guvernul american a asigurat că Rusia pregătește un videoclip cu un atac fictiv, cu actori drept victime și echipamente militare false.
"Este o strategie puţin obișnuită", spune Angela Stent, ofițer de informații pentru Rusia și Eurasia la Consiliul Național de Informații al SUA din 2004 până în 2006. "În 2014, în timpul invaziei Crimeii, părea că Statele Unite nu erau pregătite pentru că acolo a fost foarte puțin avertisment public prealabil", continuă ea. D-na Stent, acum profesor la Georgetown și analist la Brookings Institution, arată logica câștigătoare a campaniei de avertizare pe care o desfășoară Washingtonul: "Dacă există o incursiune, Statele Unite pot spune că au avertizat deja despre aceasta. Și dacă nu există, se poate spune că au evitat-o, dezvăluind planurile".
Câștigătoare, cel puțin pe termen scurt. Pentru că riscul, avertizează ea, apare în cazul în care criza nici nu explodează, nici nu se stinge, pur și simplu lâncezeşte: "Dacă acesta va deveni un conflict pe termen lung, în care rușii nu invadează Ucraina, ci mențin presiunea, cu trupe la graniță, se complică guvernarea țării, îi afectează economia şi va fi mai greu să vorbim despre o strategie câștigătoare. Deși, pentru moment, cred că fac ceea ce trebuie", explică ea.
Joi, Administrația Biden a făcut un pas mai departe și a acuzat Kremlinul că plănuiește înregistrarea unui videoclip fals care ar prezenta consecințele unui atac al armatei ucrainene pe teritoriul Rusiei pentru a justifica invadarea Ucrainei.
NATO și aliații europeni păstrează tăcerea și recunosc. Dacă toate informațiile dezvăluite de Statele Unite sunt luate de bune, de fapt, Washingtonul a reușit să blocheze calea lui Putin, i-a eliminat capacitatea de a surprinde și l-a depășit în campania de informare, unul dintre acele fronturi pe care Moscova se simte atât de confortabil. Dacă Putin acționează, așa cum spune profesorul Stent, Statele Unite vor fi avertizate în prealabil. Dacă nu o va face, este legitim să argumentăm că expunerea publică a planurilor sale l-a descurajat. Este greu să acuzi de cacealma.
"Este o tactică inteligentă", spune Richard Gowan, un analist veteran care conduce divizia Națiunilor Unite la International Crisis Group, o organizație independentă. "Războiul hibrid al Rusiei se bazează pe semănatul de confuzie și dezinformare. Prin adoptarea transparenței radicale, Statele Unite împiedică Rusia să răspândească dezinformarea cu privire la acțiunile sale. Rușii au încercat să ignore sau să respingă acuzațiile, dar au fost nevoiți să treacă în defensivă în public. Și, de asemenea, această transparență extremă face mai ușor pentru Washington să mențină aliații NATO mai mult sau mai puțin uniți. În plus, i-a arătat Moscovei amploarea inteligenției sale", explică el.
Totuși, Gowan observă și riscurile acestei strategii. "Evident, ucrainenii înșiși sunt nervoși în legătură cu câte informații le împărtășesc Statele Unite. De asemenea, această diplomație a megafonului îi poate îngreuna situaţia lui Putin însuși, dacă nu face nimic. Acum îi va fi mai greu să nu dea înapoi fără să lase un anumit sentiment de umilire".
Zelenski și-a pus mâinile în cap săptămâna trecută pentru tot ce a ieșit din gura puternicilor săi aliați occidentali. Președintele ucrainean a negat că posibilitatea unui atac este "iminentă" și s-a plâns de "panica" generată de discursuri precum cel al lui Biden. "Avem tancuri pe străzi? Nu, când citești presa, rămâi cu imaginea că avem trupe în oraș, oameni care fug... Nu este cazul", a subliniat el. "Ei spun că războiul este mâine. Asta înseamnă panică", a avertizat Zelenski. Și arătând spre Washington, a spus: "Ei insistă asupra acestui lucru și o fac în cel mai serios și incendiar mod posibil".
Casa Albă a dat înapoi, miercuri, la cuvântul "iminent". Purtătoarea sa de cuvânt, Jen Psaki, a recunoscut că folosirea acestui cuvânt "a trimis un mesaj" care nu era cel pe care și l-au propus: că Putin a luat o decizie cu privire la invazie. "Am spus că ar putea invada în orice moment, deși nu știm încă dacă a luat o decizie".
Zelensky o rezumase mult mai devreme: "Situația este periculoasă, dar ambiguă". Nici Kievul, nici Europa nu au în vedere o invazie totală a Ucrainei de către Rusia, dar scopul final al Kremlinului este clar pentru aliați: să aducă fosta republică sovietică, unde sentimentul pro-european a crescut, sub sfera sa de influență și, prin urmare, bineînțeles, să nu o vadă intrând în NATO.
Acest puls îi servește lui Putin să știe unde pun limitele puterile occidentale. Toată publicitatea împărtășită despre sancțiuni l-a lămurit pe liderul rus până unde vor ajunge puterile dacă va interveni în Ucraina, i-a arătat că nu intenționează să desfășoare trupe în interiorul țării, ci doar să livreze arme și i-a permis să evalueze riscurile. În schimb, posibila intrare a Kievului în NATO are sprijinul aliaților, dar fără o dată fixă sau vreo grabă. Odată cu presiunea militară de la granița cu Ucraina, acei 100.000 de soldați ruși, Rusia se asigură că liniile sunt încă acolo.
Totodată, Statewle Unite au arătat toate cărțile de represalii posibile și i-au permis lui Putin să evalueze riscurile. Și, pe măsură ce Biden dă mai multe detalii despre operațiunile inventate de Rusia, presa cere mai multe dovezi pe care guvernul nu este în măsură să le ofere. Joi, la conferința de presă zilnică a Departamentului de Stat, un jurnalist a întrebat ce dovezi ar putea furniza guvernul cu privire la aceste comploturi atribuite Moscovei. "Sunt informații ale serviciilor pe care le-am desecretizat. Știți că atunci când o facem, protejăm sursele și metodele", a răspuns purtătorul de cuvânt. Iar când a devenit nerăbdător cu interogatoriul reporterului, a ajuns să răspundă: "Dacă te îndoiești de credibilitatea guvernelor american, britanic și al altora și găsești confort în informațiile pe care rușii ți le oferă, este problema ta".
Pentru profesorul Stent, acest tip de replici reflectă riscul pe care şi-l asumă Statele Unite: "Evident că nu este bun pentru credibilitatea sa", spune ea. D-na Stent avertizează, de asemenea, că Rusia folosește acest baraj de acuzații pentru a eticheta Washingtonul drept "isteric" și pentru a acuza aliații că creează "un climat de război".
Biden și Putin sunt doi vechi cunoscuți. Când s-au întâlnit pentru prima dată în 2011, vicepreședintele de atunci al lui Barack Obama l-a acuzat pe rus, în propriul birou, că nu are "suflet". Dacă nu intervine în Ucraina, Putin poate spune că a negat deja. Dacă o face, poate susține că este o profeție pe care o împlinește Occidentul. Pokerul lui Putin este, de asemenea, bine cunoscut.