Alegerile de marți, 10 septembrie din Israel au confirmat o mare înfrângere a premierului Benjamin Netanyahu: nerealizarea majorității de 61 de voturi în Knesset fără partidul fostului aliat, acum rival, Avigdor Lieberman, Yisrael Beytenu, care a obținut 9 locuri în Parlament.

Nu numai că pariul făcut la chemarea pentru o nouă rundă de alegeri anticipate, a doua în 5 luni, nu a fost atins, dar Lieberman se prezintă cu o zestre aproape dublă față de cele 5 locuri din precedentul Parlament, în aprilie. De altfel partidul său e crucial pentru posibila viitoare coaliție, oricare ar fi aceasta.

 

Dacă până acum Netanyahu conducea partidul cu cele mai bune rezultate în Knesset, fiind virtual desemnat premier, astăzi e pe locul doi după coaliția Alb-Albastru a rivalului său, generalul Benny Gantz, care a reușit 32 de locuri la numărarea a 91% din voturi. Planul lui Benjamin Netanyahu este să lase prima opțiune de premier lui Benny Gantz și să rămână opțiunea a doua, bazându-se pe imposibilitatea generalului de a forma Guvernul și pe o coaliție de 56 de locuri de dreapta pe care a consolidat-o miercuri, a doua zi după alegeri. Fiind un bloc unitar, chiar dacă minoritar, Netanyahu speră să se ducă, în cel mai rău caz, în alegeri anticipate. Dar, oricum, să nu piardă partide și voturi care să se alăture rivalului său.

 

Marea problemă a lui Benjamin Netanyahu este, totuși, de natură juridică. După ce soția sa a fost audiată și acuzată într-un caz de malversațiune financiară, audierea premierului e pregătită pentru această toamnă și Netanyahu se confruntă cu nu mai puțin de trei cazuri de corupție, malversațiuni și evaziune fiscală, abuz de putere și deturnare de fonduri. Colecția de acuzații urmează să fie probate, dar premierul a cerut deja partidelor care-l vor însoți în majoritate să valideze acțiuni pentru controlul justiției și limitarea capacității de a fi judecat. Are, deci, un motiv în plus să lupte pentru realizarea majorității, dar tocmai această situație l-a expus la actualele alegeri piererii de voturi și, mai ales, termenul îndelungat de guvernare a Israelului, Benjamin Netanyahu fiind cel mai longeviv șef de executiv de la înființarea statului.

 

Opțiunile majore actuale sunt trei, fiecare cu probabilități mai mici sau mai mari de a se realiza. Negocierile sunt în toi, dar odată ce se va contura o perspectivă a lui Benny Gantz de a forma guvernul – cu cea de a treia formațiune ca număr de deputați, Lista Arabă cu 13 voturi, care ar putea susține guvernul – posibilitatea migrării partidelor din blocul lui Natanyahu către putere va crește. Lieberman ar putea fi un alt contributor, deși fostul ministru al Apărării și reprezentant al componentei imigrației ruse și post-sovietice în Israel a solicitat un Guvern de Uniune Națională.

 

Deci variantele de guvern pentru Israel sunt trei: Guvern de Uniune Națională – varianta propusă de Lieberman, care ar include majoritatea/toate partidele și care ar diminua șansa lui Netanyahu de a fi premier, în orice caz de a-și asigura susținerea politică pentru abordarea justiției în varianta pe care o preconizează; apoi varianta unei coaliții minoritare de dreapta, cu o formula de susținere, cumva, a lui Netanyahu - din nou cu probleme substanțiale de majoritate, dar mai ales de menținere a majorității cât timp propune modificări în justiției și subordonarea acesteia, sau măcar limitarea acțiunilor împotriva sa; coaliția condusă de Benny Gantz – cu partide din actualul bloc al lui Netanyahu, o variantă de Guvern de Uniune Națională fără Likud-ul lui Netanyahu (pe propria sa opțiune de a nu participa) sau chiar o variantă de Guvern de Mare Coaliție Likud-Partidul Alb-Albastru, teoretic posibilă dar complet improbabil.

 

După cum se poate vedea, în mai toate variantele, Benjamin Netanyahu nu prea are șanse să-și rezolve administrativ și legislativ problemele cu justiția. Este expus inclusiv în varianta unei majorități de dreapta, pentru că cele 5 voturi de completare ar trebui să vină de la partide și parlamentari care resping modul său de tartare al justiției. În ceea ce privește postura de premier, are o singură șansă, la limită, cea a unei coaliții a partidelor de dreapta, susținută de alți parlamentari răzleți, să mai ia o dată această funcție.

 

Președintele Israelului, Reuven Rivlin, a anunțat că optează să nu mai meargă încă o dată, a treia oară, în alegeri anticipate, iar împingerea lucrurilor pe această pantă poate aduce și mai puține șanse premierului actual de a crește în sondaje. Din contra, oboseala electorală ar putea să se răsfrângă chiar împotriva sa, pentru că el e cel care a blocat perspectiva unui Guvern. Deci șansele sunt reduse pentru ca Benjamin Netanyahu să mai ia – fie și vremelnic, până la dezvoltările din justiție – funcția de premier.

 

În mod paradoxal, lucrurile sunt departe de a fi încheiate în alegerile din Israel. Din contra, negocierile abia încep și se anunță o perioadă complicată de discuții strânse și negocieri grele dacă e să se ajungă, în perspectivă, la o echipă și un program comun de guvernare, în orice variantă s-ar desfășura lucrurile. Și cum în alegerile anterioare discuția s-a purtat pentru un vot, votul de aur, (în fapt cele 5 ale Yisrael Beytenu),care nu a putut fi obținut  de către Netanyahu, acum bătălia se dă pentru nu mai puțin de 5 voturi individuale, nespecificate, pe care coaliția de dreapta ar trebui să le smulgă de la opoziție om cu om, practic o cvasi-imposibilitate.

 

Următoarele săptămâni vor contura, practic, perspectivele realizării unei coaliții într-unul din cele mai importante state din Orientul Mijlociu. Un semnal deloc de ignorat este cel transmis deja, indirect, de către Președintele Donald Trump care a anunțat că nu a vorbit cu prietenul său, Benjamin Netanyahu – căruia i-a făcut și campanie, permițând utilizarea pozelor împreună în afișele electorale – dar că relația Statelor Unite este cu statul Israel, indiferent cine-l conduce. În așteptarea unui guvern stabil și a lansării planului lui Jared Kushner pentru Orientul Mijlociu, Washingtonul contează pe acțiunile Israelului împotriva țintelor iraniene din Siria sau Irak și pe sprijinul în eventuala reacție militară împotriva Iranului, dacă afacerea atacului cu drone și rachete de croazieră asupra rafinăriilor saudite se încheie cu decizia clară a unei acțiuni militare punitive.