„Am fost lovit de o amețeală. Poate că aceste lovituri peste cap mă făceau într-un fel să revin la realitate, în timp ce eram încă în stare de șoc (…). M-au culcat la pământ, cu mâinile pe cap. Am rămas în această poziție timp de o oră.”

„Cei care nu se simțeau bine, ca mine, trebuiau să se întindă la pământ. Cred că erau vreo cinci persoane care nu reușeau să stea în picioare, și un altul care avusese o criză de epilepsie. Nimeni nu încerca să-i reanimeze și agenții îi snopeau în lovituri atunci când cereau ajutor. În timp ce eram îngenuncheat lângă barieră, am primit și eu niște lovituri de pulan.”

„A trebuit apoi să ne ridicăm cu mâinile sus. Dar, încercând să mă scol, mi-am dat seama că nu mă țin picioarele. Capul mi se învârtea fără oprire. Le-am zis altor persoane de lângă mine: «Asta e, fraților, o să leșin». Au chemat gardienii, deoarece nu mai reușeam să vorbesc.”

„M-au scos târâș din rând și m-au aruncat la pământ. Mi s-a spus că am rămas întins așa până la ora 6 dimineața.”

Își amintește că a venit o infirmieră de la închisoare pentru a-l consulta, dar nu i-a oferit ajutor. A trebuit să aștepte zorile pentru ca ea să cheme o ambulanță, după ce și-a dat seama că bărbatul nu mai răspundea și nu mai reacționa.

„În timp ce așteptam ambulanțele, le priveam pe toate persoanele care soseau. Trebuiau să traverseze acel culoar cu agenți care își ridicau pulanele și îi snopeau în lovituri. Oamenii urlau și îi implorau să înceteze. Alții strigau: «De ce?».”

„Nu am putut vedea ce li se întâmpla oamenilor care erau duși în celule. Totuși, am auzit foarte clar momentul în care au ajuns acolo, căci se pare că îi aștepta o ultimă «surpriză». Mulțumesc lui Dumnezeu, nu am văzut ce se petrecea acolo, dar aveam impresia că strigătele sunt mai puternice decât în mașinile poliției.”

Ambulanța a ajuns în cele din urmă. Pavel își amintește de o doctoriță sau de o infirmieră:  „Eram atât de recunoscător. O chema Iulia. S-a ocupat foarte bine de noi și a dovedit multă omenie”.

„În ambulanță, medicii au zis ceva care m-a tulburat foarte mult: «Vom îmbarca atâtea persoane câte este necesar».”

„Apoi, doamna care se ocupa de mine a cerut unuia din gardienii închisorii să-i dea voie să facă un tur al celulelor pentru a găsi persoanele a căror stare de sănătate necesita îngrijiri urgente.”

A sosit un alt arestat.

„Dar sunt convins că, în conformitate cu jurământul lui Hippocrate și cu deontologia medicală, toți deținuții trebuiau examinați, după ce primiseră atâtea lovituri. Pur și simplu nu îmi închipuiam că este posibilă atâta brutalitate.”

De pe patul său de spital, Daroșka spune că a făcut apel la un avocat și a depus plângeri împotriva autorităților pentru furtul mașinii, violențe și abuz de putere. Totuși, dat fiind declinul sistemului judiciar belarus, nu își face iluzii.

„Astăzi, medicii manifestau la porțile spitalului având în mâini pancarde cu semnul păcii. Își arătau sprijinul pentru persoanele rănite.”

„Aș vrea să mă înșelegeți bine de ce am decis să vă spun aceste lucruri. Canalele noastre de informații relatează aceste evenimente în buclă. Rețelele sociale sunt pline de imagini cu ce se întâmplă la noi. Aș vrea ca aceste imagini să se reverse pe rețelele sociale din alte țări și să primim sprijin. Aș vrea ca oamenii să vorbească despre ceea ce i se întâmplă poporului meu.”