Pe Gigi Becali nu l-a interesat revoluţia din 1989. 13 decembrie a fost ziua care l-a marcat mai mult, fiindcă atunci a murit Tase Becali, tatăl său, care a visat să trăiască o zi mai mult decât Ceauşescu şi a murit cu 12 zile înainte. Tase Becali a fost icoana vie a fiului, firul roşu al vieţii sale. "I-ar place sau nu i-ar place lui tata?", s-a întrebat mereu, trăind doar pentru a se ridica la înălţimea aşteptărilor părintelui şi pentru a-l depăşi.
Din idolatria pentru Tase Becali a făcut şi lucrurile bune şi o mulţime de greşeli. Poate că destinul lui Gigi Becali ar fi fost altul dacă ar fi trăit şi şi-ar fi urmat visele proprii. Un psihanalist va găsi în acest interviu explicaţii poate toate controversele şi scandalurile din viaţa lui Gigi Becali, dar şi pentru fascinaţia pe care o exercită asupra multor oameni.
Cum a ajuns la credinţă după vârsta de 33 de ani, de ce se ceartă şi înjură, cum iartă, de ce face milostenii, de ce este rău, mândru şi orgolios, cum a făcut avere, de ce a cumpărat pământuri, absolut toate acestea sunt legate într-un fel sau altul de Tase Becali. Gigi este convins că acesta cântă în ceruri romanţe văzând ce a făcut fiul său pe pământ.

EVZ: Ce făceaţi în decembrie’89?

Gigi Becali: Pe 13 decembrie a murit tata, care a fost un anticomunist şi care a făcut politică anticomunistă, chiar a fost închis pentru asta, i-a băgat furculiţa în ochi lui Stalin într-o cârciumă şi a fost arestat.

La un tablou al lui Stalin…

Dacă veneau martorii la proces, îl omorau, îl ucideau. Numai că turnătorii au fost plătiţi să nu se mai ducă.
Visul tatei era să trăiască o zi mai mult decât Ceauşescu şi a murit cu 12 zile înainte
Ascultaţi Europa liberă?
Tata asculta Europa liberă şi Vocea Americii. Eu nu ştiam politică, dar tata ştia. Pentru mine, tata fost ca şi o icoană vie şi atunci când a murit, cu două săptămâni înainte, pentru mine asta conta mai mult decât Revoluţia. Visa să trăiască o zi – ăsta era visul lui – să trăiască o zi mai mult decât Ceauşescu, a murit cu 12 zile înaintea lui. Pe 25 decembrie am fost fericit, deja i se împlinea visul.
Eram rău, mi-am descoperit inima după 33 de ani
Cum eraţi în 1990? Eraţi tot aşa de conştient de relaţia cu Dumnezeu?
Nu.

Ce v-a dus către credinţă?

Sora mea a fost foarte marcată foarte tare de moartea tatălui şi a luat-o pe drumul bisericii. Mi-am descoperit inima între timp, alături de ea, că nu ştiam că am inima asta. Milostenia. Vezi în spitale icoanele? Sora mea le-a pus. Şi-i dădeam bani să înmormânteze copii bolnavi de SIDA, oameni care nu aveau familii, îi dădeam să ajute copii, la orfelinate.

Aşadar, sora dumneavoastră a făcut milostenii şi dvs. aţi finanţat-o.
Da. Şi în ‘91, m-a dus sora mea la un un părinte călugăr, părintele Visarion. Pe care-l consider un sfânt şi care m-a dus pe calea asta. Am zis "Vreau să mă spovedesc, să mă împărtăşesc!"

Câţi ani aveaţi atunci?
Aveam 33 de ani. M-am spovedit şi m-am împărtăşit la un călugăr la Cernica. Şi de atunci am început să-mi simt din ce în ce mai mult inima, am început să simt dragostea. Că eu eram rău.

Vă certaţi, vă băteaţi?
Toate. Toate nenorocirile. Eu aveam sămânţa dragostei, dar nu era dezvoltată.
Sunt cel mai păcătos. Păcatele mele sunt multe şi faptele mele sunt zero

Brânză bună în burduf de câine…
Nu, era ea sămânţa într-un loc prielnic, numai că nu o udam.

Ce simţiţi, plus cu minus cât dă, la câte păcate, cu câtă ispăşire, milostivenie aţi făcut?

Niciodată eu nu pot să spun, să fac balanţa.

O face Dumnezeu, dar dumneavoastră cum simţiţi?
Nu am voie să spun.

E păcat?
Sunt cel mai păcătos. Păcatele mele sunt multe şi faptele mele sunt zero. Aşa spun.
Am dat un milion de lei pentru biserica din Pipera în 1990
Revenind la tema discuţiei, Revoluţia v-a adus mult bine, v-a făcut unul dintre cei mai bogaţi oameni din România.
Atunci, imediat în ’90 -’91, făceam mulţi bani şi m-am apucat de comerţ. La un moment dat, toţi banii din comuna Pipera erau împrumutaţi la mine, cât avea fiecare.

Îi ţineau ca la bancă?

Da, le dădeam dobândă, 5% pe lună, 8% pe lună.

Funcţionaţi ca banca comunei Pipera…
Eu făceam comerţ, câştigam de trei ori, de cinci ori mai mult la marfă.

Comerţ cu ce anume făceaţi?
Cu de toate. Am făcut export de miei, export de tauri, aduceam marfă din Germania, din Turcia, de peste tot, făceam bani mulţi. În ‘90, se făcea biserica, şi au început să strângă bani, câte 100, 200 de lei. Am chemat bătrânii. "Vreţi să faceţi biserică? Aduceţi-mi un sac". Le-am dat un milion.
Acuma, dacă a murit Tase, tot ce-a făcut el într-o viaţă, bagabontul ăsta distruge într-o lună
Un milion de lei?!
Da, un milion de lei în ’90, când era cărămida 50 de bani. Ce nebunii am făcut. Am adus trei camioane de marfă în faţa casei, dar numai la mişto. Nu am vândut marfa trei zile ca să-i pun pe toţi prietenii lui tata să-mi păzească marfa. Când a murit tata spuneau: "Acuma, dacă a murit Tase, tot ce-a făcut el săracul într-o viaţă, bagabontul ăsta distruge într-o lună". Am ţinut aproape o săptămână camioanele şi le dădeam câte o mie pe zi. Am mai pus şi pe unul să fure din ele. (Râde cu poftă). Ca să fac paza de râs. Am făcut multe tâmpenii de astea.

DE VORBĂ CU DUMNEZEU

"Am cumpărat pământ ca să fac ferma visată de tata"

Explicaţi-mi cine v-a învăţat sau dacă a fost o idee proprie să cumpăraţi terenuri, că de acolo vine boomul dumneavostră economic.
Pot să spun că tata m-a pus.

Aţi visat sau ce?
Toată viaţa mea, tot ce trăiesc, numai cu gândul la el este. Visul lui era să aibă fermă, să fie bogat. Eu visam să împlinesc visul lui, să fac fermă. Cu toţi banii câştigaţi din comerţ cumpăram pământ. Într-o noapte am visat – pe atunci jucam la cazinouri – pierdeam bani, că intru pe uşa cazinoului şi un urangutan nu mă lasă. Şi am pierdut un medalion cu Maica Domnului. Şi căutam peste tot. Tata avea nişte mătănii ca astea, tot timpul se juca cu ele. La un moment dat, caut medalionul şi văd mărgelele. Păi ce caută mărgelele lu’ tata aici? Le iau, le ridic şi când le ridic, jos, sub ele, s-a desfăcut o mare comoară, bijuterii de aur. Încercam să desluşesc visul. De unde să-mi dau seama că eu, de fapt, vrând să împlinesc visul lui, terenul ce-l luam ieftin o să facă zeci de milioane de euro?

Cazinoul e un păcat. Şi aţi jucat mult timp. Acum nu mai jucaţi…

Mult timp. Când am fost arestat, am făcut jurământ la preot că nu mai calc şi nu mai joc în viaţa mea la cazino.
Deci visul acela v-a spus să fiţi departe de păcat.
Să fiu departe de păcat, cazinoul este Satana, dar tot m-am mai dus, le spuneam la toţi că este ispita…

Dacă aţi depus jurământ, v-aţi oprit.
Când am ieşit din celulă, acasă am o icoană preferată cu Iisus răstignit, şi l-am luat şi l-am pupat şi am plâns cu el şi am vorbit cu el şi am zis: "Astea trei păcate nu mai le fac. Vorbesc cu tine acuma. Am curaj să mă uit la tine în ochii tăi ca la un frate, că nu mai le fac."

V-a iubit Dumnezeu, iar când te iubeşte te mai şi bate…

Ca pe Apostoli m-a iubit Dumnezeu. M-a întors la credinţă, sunt nişte lucruri care se întâmplă, semnale. N-am spus niciodată, vă spun acuma vouă. Oamenii care-mi fac rău dau de necazuri mari. N-aş vrea asta. Şi atunci eu am o obligaţie mult mai mare decât oamenii obişnuiţi. Pentru că Dumnezeu are un plan cu mine. Părintele Visarion i-a spus surorii mele: "Ai grijă cu fratele tău, Dumnezeu are un plan cu familia voastră!". Mama când nu ştia de Mel­chisedec a visat o voce care i-a spus: "Aici va locui Melchisedec". Sună a blasfemie…

GURALIV

"Când mă cert şi înjur, mă sminteşte Satana"

Ştiţi că nimeni nu-i profet în ţara lui…

Sună a blasfemie, dar aşa a visat mama mea. Cu atât sunt mai obligat.

E bine că sentimentul faţă de Dumnezeu vă opreşte de la rău şi vă duce spre lucruri bune, oricât aţi fi de slab ca pământean şi aţi aluneca în păcat…

Încerc şi vreau să devin din ce în ce mai bun. Ce vedeţi pe la televizor fac numai din dragoste, că aşa a simţit inima mea… aaaa, că e şi camera de luat vederi, e altceva. Şi zic: "Dacă e şi camera, e mai bine, îi conştientizez pe ceilalţi "Faceţi şi voi ca mine!". Se spune să nu ştie stânga ce dă dreapta. E valabil la oamenii simpli, eu trebuie să fiu exemplu.

Dar când vă certaţi şi înjuraţi cum daţi exemplu? Că faceţi şi din astea?
Da. Lui Satan nu-i convine că-l mărturisesc pe Hristos tot timpul… Nenorocitul ăsta de Becali care face biserici, care zice de Hristos, care zice de Maica Domnului… cea mai mare oftică, spume face el atunci, clăbuci. Şi atunci mă pune pe mine cu ispite… "Ia uite ce a zis ăla de tine. Păi, zii şi tu!"

Şi sunteţi iute şi rău de gură.

Nuuuuu!

Păi sunteţi.
Nu asta. Are putere şi el asupra mea. Cu ce mă sminteşte? "E orgolios, jigniţi-l, că e orgolios şi imediat începe, înjură, face, jigneşte", el ştie că acolo eu nu pot, acolo la orgoliu, la onoare, acolo eu nu pot să suport. Şi recunosc. Şi zic "iartă-mă Doamne, ăsta-i păcatul meu, nu pot să suport să fiu batjocorit sau dezonorat, nu pot". Pentru că aşa am fost crescut. Tata era un om care mai bine pierdea viaţa decât să fie dezonorat.
Pentru ceea ce sunt, tata cântă în ceruri romanţe
Credeţi că, acolo, în ceruri, e mulţumit tatăl dumneavoastră?
Tatăl meu, pentru ceea ce sunt eu, cântă în ceruri romanţe.

Deci credeţi că nu l-aţi dezamăgit, i-aţi împlinit aşteptările…
Cântă canţonete tata. Tata era şi un om credincios, erau alte vremuri. N-are rost să vorbim acum… tata făcea nenorociri mari, a făcut şi politică din ‘37, toate nenorocirile le-a făcut, prin Bucovina, prin Brigada morţii, Sumanele negre, nu ştiu, nu mi le-a zis, mi-a spus că sunt lucruri pe care nu vrea să mi le spună, că n-am să înţeleg. Doar ce-mi spun bătrânii că nu există ca el şi nu va călca nimeni pe urmele lui. Unii spun despre mine că "l-a depăşit pe Tase ăsta", alţii spun "niciodată, pe urmele lui Tase nu calcă nimeni".
Dragoste şi orgoliu, asta e familia noastră
Cum explicaţi orgoliul ăsta? Că-n familia asta vă supăraţi şi nu vorbiţi cu anii. E sângele de vină? Ăsta e machedonul, asta-i definiţia machedonului? Sau cum?
Ca să vă fac să înţelegeţi, o să vă povestesc ceva. Tatăl meu şi cu tata lui Giovani, nea Buşea, erau certaţi, nu vorbeau de vreo doi ani. Aveam vreo 16 ani. Pe vremea aia, tăiam oile sterpe şi le vindeam în hală la Ploieşti. La şase dimineaţa începeam vânzarea, la 8.30-9.00 venea doctorul. Trebuia să vindem înainte. Într-o zi, noi aveam vreo zece oi, nea Buşea vreo şapte. Noi am terminat, se făcuse ceasul opt. Nea Buşea mai avea. La nouă venea medicul, l-ar fi amendat. Mă ia tata pe mine, îmi dă can­gearu în mână şi zice "ia-l şi taie din oile lui nen’tu Buşea". Eu tăiam, tata cântărea şi nea Buşea doar încasa banii. Tăcând. N-am schimbat o vorbă. După asta n-au vorbit în continuare vreo şase luni.. Ce înseamnă asta? Dragoste şi orgoliu. Aşa e în familia noastră şi la machedoni în general.

Şi când iertaţi, cum iertaţi?
Eu iert, tata era mai orgolios, nu ierta aşa repede. Eu iert, trec şi peste orgoliu imediat, a doua secundă şi-mi trece şi supărarea. Eu ca suflet, ca inimă sunt mai bun decât el.
Asta vreau să fac: bancă, fotbal şi oi
Dacă tata nu vă lăsa să faceţi nimic la oi şi spunea "mă băiete, eu am oierit destul, te duci la şcoală", credeţi că v-ar fi plăcut?
N-aveam cum. Eu iubeam oile, îmi plăceau, eu călăream berbecul. În loc de cal, mă urcam pe berbec, îl ţineam de coarne şi-l călăream.
Deci nu puneţi problema că viaţa ar fi avut un alt curs sau că Dumnezeu v-a rezervat altceva. Puneţi problema că ăsta-i drumul.
Nu ştiu. Dacă n-aş fi cunoscut meseria asta de oier, poate nu m-aş fi îndrăgostit, nu poţi să te îndrăgosteşti de ceva ce nu ştii, nu poţi să iubeşti ceva ce nu cunoşti. Eu meseria şi oile le-am iubit cunoscându-le, crescându-mă pe mine, stând între ele.
Şi acum aveţi la Pipera câteva oi, n-aţi pierdut îndemânarea
Şi acum asta vreau să fac: bancă, fotbal şi oi.
Altfel spus, vă lichidaţi toate investiţiile pe care le aveţi…
Da.
Şi rămâneţi cu Steaua, fotbal adică…
Steaua.
Vreţi în continuare să faceţi o bancă?
O bancă.
Şi vreţi să faceţi ferma la care visaţi când aţi început să cumpăraţi terenuri?
Nu ca să fac fermă, o fac mai mult de…
Dar aţi spus nişte mii de oi
Mii de oi, că-mi place să le văd cum mănâncă.
Aia e fermă.
Păi mă întorc acolo. Dacă nu mă întorc acolo, nu mai simt bogăţia asta. Dacă nu mă întorc la oi, nu îmi mai dau seama şi nu mai am satisfacţia palatului. Am palat, zic că aşa este normal. M-ai înţeles? Da, trebuie să faceţi diferenţa. Nu neapărat diferenţa. Mulţumirea su­fletească. Asta este. M-ai înţeles acum?