Iată cele două relatări despre epocalul eveniment:

  1. – În leat 1818, iunie 26, într-o duminecă seara au rădicat nişte nemţi, cu meşteşug, o băşică în slava foarte mare. De 1700 coţi de pânză băşica, cu spirturi fiind înnăuntru, cu o luminaţii mare au aridicat-o din curtea domnească cea arsă.

Şi li s-au plătit de domnie taleri 10.000 având prinsoare că dă nu va ridica-o să plătească nemţii banii îndoiţi. Au luat nemţii şi de la cei ce au intrat cât au putut.

Întâmplându-să aceasta în zilele mării sale preaînălţatului nostru domn Io Ioan Gheorghiu Caragea Vodă, în al şasilea an al domnii dintâiu.

2. – Leatul 1818, în zilele domnului nostru Io Ioan Gheorghe Caragea Voevod, cu sfat de opşte au poruncit de au făcut o asmodie, ce se numia băşică, la casele lui Alexandru Vodă (lpsilante), în deal, care arseseră de curându.

Acea băşică era lungul de 4 stânjeni, largul totasemenea, făcută din pânză de Braşov şi îmbrăcată cu batistă: bucăţi 90; întrînsa un buriu cu spirtu, de cinci vedre, prins cu meşteşugu.

I-au dat fitil de jos şi s-au înălţat în slavă, cât de abia se vedea. Părea că este un işlic boeresc şi întrînsa ardea fitilul şi lumina ca un luceafăr. Şi s-au înălţat după loc şi au căzut jos la sat unde se zice Căţei, din josu Bucureştilor, în zi Dumineca tuturor sfinţilor, Iunie 9 zile.

Ambele înscrisuri au fost semnalate pentru prima dată de către istoricul Emil Vârtosu în 1936, primul fiind scris de: Ceauşul Costache, de la biserica Amzei, iar al doilea, de un martor a cărui nume nu s-a păstrat, dar a cărui Însemnare s-a găsit între hârţoagele mănăstirii Govora.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric