Preşedintele Traian Băsescu a fost ieri prezent, la orele 11 „trecute fix“, la sediul Uniunii Scriitorilor din Calea Victoriei, nr. 113. Motivul: simpozionul festiv care marca împlinirea a 100 de ani de la „naşterea“ Societăţii Scriitorilor Români, unul dintre părinţii actualei Uniuni a Scriitorilor din România. Băsescu a schimbat câteva „înţepături“ cu un adversar politic, Varujan Vosganian, care se afla în prezidiu în dublă calitate: şi de „mare vistiernic“, adică de ministru al economiei şi finanţelor, şi, mai ales, de vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor. Într-adevăr, Vosganian a avut, în tinereţe, şi veleităţi literare, concretizate în câteva volumaşe de proză şi poezie.

În deschiderea festivităţii, preşedintele Nicolae Manolescu a înmânat, din partea Uniunii Scriitorilor, medalii şi plachete omagiale principalelor personalităţi prezente şi care reprezentau instituţii partenere, printre care Horia-Roman Patapievici, preşedintele Institutului Cultural Român.

Nicolae Manolescu a deplâns absenţa din sală a foştilor preşedinţi ai breslei care se mai află încă în viaţă. Evident, se referea la scriitorul Dumitru Radu Popescu, „lider“ în cea mai grea perioadă a Uniunii – întunecaţii ani ’80, când Ceauşescu şi „căţeii“ săi pe linie de partid o luaseră razna rău de tot -, apoi, după ’89, la Mircea Dinescu şi la Eugen Uricaru, pentru că, după cum se ştie, criticul Laurenţiu Ulici şi-a găsit sfârşitul într-un groaznic accident, fiind preşedinte al USR în funcţie.

Dintre cei care au avut funcţii de răspundere în forurile conducătoare ale Uniunii, Manolescu a remarcat prezenţa în sală a doar câtorva nume importante: scriitorii Nicolae Breban, Nicolae Prelipceanu, Ion Hobana, George Bălăiţă. Alte nume de autori importanţi, care au onorat festivitatea de aniversare a centenarului USR, au fost: Ana Blandiana şi Romulus Rusan, Augustin Buzura, Eugen Simion.
 
Petrecere la Clubul Diplomaţilor

„Felicitările, muzica şi dansul“ au urmat, începând cu ora 15.00, la Clubul Diplomaţilor din Parcul Herăstrău, printr-o mare petrecere la care au fost aşteptate 200 de persoane. Bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor a fost, de altfel, suplimentat oficial, pentru organizarea acestei sărbătoriri a centenarului USR, cu suma de 150.000 de lei. Banii au fost luaţi din Fondul de rezervă bugetară.

Uniunea Scriitorilor din România (USR) s-a născut „oficial“ în 1949, chiar la începutul epocii comuniste, dar ea „moştenea“ o instituţie mai veche, Societatea Scriitorilor Români (SSR), a cărei înfiinţare este sărbătorită acum. Prima „adunare“ a breslei s-a născut ca proiect în 1908 şi a fost pusă în funcţiune de o adunare generală de 47 de scriitori în 1909. Comitetul de conducere al societăţii i-a avut ca preşedinte pe Mihail Sadoveanu şi ca vicepreş edinte pe Dimitrie Anghel. În 1911, noul preşedinte, prozatorul Emil Gârleanu, a obţinut recunoaşterea SSR ca „persoană morală“.

De la Beniuc la Dinescu

În martie 1949, a avut loc conferinţa de fuziune între această Societate a Scriitorilor Români şi Societatea Autorilor Dramatici, marcând actul de naştere al Uniunii Scriitorilor din Republica Populară Română, devenită, după Revoluţie, Uniunea Scriitorilor din România.

De-a lungul perioadei comuniste, la conducerea acesteia s-au succedat scriitori mai mult sau mai puţin importanţi: Mihai Beniuc (1949- 1964), Demostene Botez (pentru o scurtă perioadă de timp, 1964- 1966), Zaharia Stancu (1966-1974, cel mai bun şef al breslei din perioada comunistă, după părerea multora), fostul poet suprarealist Virgil Teodorescu (1974-1976), George Macovescu (1976-1981), Dumitru Radu Popescu (1981-1989).

După 1990, Uniunea a fost condusă, în ordine, de: fostul poet disident Mircea Dinescu (1990- 1996), Laurenţiu Ulici (1996- 2000), Eugen Uricaru (2000-2005, a demisionat din cauza dovedirii colaborării cu Securitatea), iar în prezent de Nicolae Manolescu. Poetul Florin Iaru a activat ca secretar în perioada mandatului lui Laurenţiu Ulici.

ŞICANE POLITICE

„Rămâi aici, te rog mult, şi poţi să nu te mai duci la Palatul Victoria“

Întâlnirea cu scriitorii i-a dat preşedintelui Băsescu un bun prilej de a-i ironiza pe politicienii cu probleme de exprimare, categorie în care a inclus-o şi pe fiica sa cea mică, Elena, secretar general al tineretului PDL. „Este dificil, când vii dintr-o lume cu almanahe, cu succesuri, cu scheleţi, e greu să vorbeşti scriitorilor. O să încerc să vă vorbesc corect, să nu îi reprezint pe cei care vorbesc aşa“, şi-a aşezat el, practic, fiica pe aceeaşi treaptă cu Marian Vanghelie şi Sorin Oprescu, spre amuzamentul celor din sală.

Ţinta celor mai multe ironii prezidenţiale a fost însă ministrul liberal Varujan Vosganian, invitat ca vicepreşedinte al USR. După câteva schimburi ironice de replici, la momentul plecării lui Băsescu, Vosganian s-a oferit să îl conducă până la ieşire. „Nu, nu, nu, rămâi aici, te rog mult, şi poţi să nu te mai duci la Palatul Victoria“, i-a răspuns râzând şeful statului. Ceva mai înainte, Băsescu stârnise hohote în sală remarcând că Vosganian „este la locul potrivit aici“, printre scriitori.

Chiar dacă cei doi şi-au strâns, zâmbind, mâna la final, ministrul economiei a ţinut să aibă totuşi ultimul cuvânt. „Între ipostaza de a-l conduce pe şeful statului şi cea de a conduce în continuare centenarul USR, cea de-a doua este mai onorantă“, a spus el. Celălalt şef al lui Vosganian, premierul Călin Popescu-Tăriceanu, care era la rândul său aşteptat, nu a onorat invitaţia breslei scriitoriceşti. (Anca Simina)