El a sugerat că un vot pentru Boris Tadici ar echivala cu o apropiere a Serbiei de UE.

Cu câteva zile înainte de scrutinul prezidenţial din Serbia, preşedintele Traian Băsescu a dat ieri, la Belgrad, un semnal de susţinere din partea Uniunii Europene pentru Boris Tadici, actualul şef de stat sârb proeuropean, clasat însă pe locul al doilea după primul tur de scrutin. Lobby pentru UE

Aflat în vizită oficială de o zi la Belgrad, Băsescu a pozat în mesager al UE. În cele „câteva gânduri înainte de data de 3 februarie (data turului doi de scrutin - n.r.), o dată extrem de importantă pentru poporul sârb“, preşedintele a pledat practic pentru ideea că un vot în favoarea lui Tadici, în detrimentul naţionalistului pro-rus Tomislav Nicolici, ar echivala cu o apropiere sigură şi imediată a Serbiei de UE. „Părerea mea, ca şi părerea celei mai mari părţi a sârbilor, este că locul Serbiei este în Uniunea Europeană. Pentru România, cea mai mare realizare de la al Doilea Război Mondial încoace a fost intrarea în Uniunea Europeană“, a explicat preşedintele român.

El a invocat drept argumente accesul liber în interiorul Uniunii, posibilitatea tinerilor „să înveţe în universităţile din Uniunea Europeană la preţuri foarte scăzute“, posibilitatea ca „3 milioane de români să lucreze în statele Uniunii cu salarii foarte bune“ sau fondurile comunitare nerambursabile de 32 de miliarde de euro puse la dispoziţia României. „Aceste lucruri sunt în faţa sârbilor pe data de 3: optează să fie membri ai familiei europene sau pot opta pentru o amânare“, a mai spus el.

Ameninţare cu izolarea

„Nimeni nu-şi poate apăra interesele europene din afară. Aş vrea să ştiţi că drumul Serbiei pentru rezolvarea problemelor naţionale este către interiorul UE, şi nu în afara UE“, a continuat Băsescu, asigurând că, la Bruxelles, „Malta şi Germania au voce egală“. „Izolarea este lucrul cel mai rău care i se poate întâmpla unei naţiuni“, a avertizat el, sugerând, totodată, că semnarea Acordului de Stabilizare şi Asociere (ASA) a UE cu Serbia, ratată luni la Bruxelles, poate fi condiţionată de victoria lui Tadici.

„Am certitudinea că decizia se va lua probabil pe 7, după ce se va constata direcţia pe care poporul sârb doreşte să meargă“, a adăugat el. Băsescu a încercat să atingă coarda sensibilă a sârbilor repetând chiar că „pentru poziţia noastră similară cu cea a guvernului de la Belgrad legată de Kosovo, pentru sprijinul pe care îl acordăm Serbiei, România nu cere nimic“, şi i-a dat ca exemplu pe vecinii macedoneni sau croaţi, care au ales deja calea europeană.

Prezenţa lui Băsescu la Belgrad, ca portavoce a UE, a fost sugerată şi de Boris Tadici, care i-a urat „Uniunii Europene bunvenit în Serbia, prin prezenţa României“. În acelaşi registru de campanie, preşedintele sârb a ţinut să specifice că, „în română, ca şi în sârbă, cuvintele «luptă» şi «prietenie» sună la fel“. Un premier care oscilează între Rusia şi UE

După întâlnirea cu Boris Tadici, Băsescu a avut, de asemenea, o scurtă întrevedere cu premierul sârb Vojislav Koştuniţa. Spre deosebire de preşedintele Tadici, premierul Koştuniţa este mai apropiat de Rusia decât de UE. După semnarea acordului privind vânzarea a 51% din acţiunile companiei petroliere NIS către Gazprom, presa de la Belgrad a scris că, drept răsplată, Koştuniţa îşi va anunţa public susţinerea pentru Tadici la alegerile de duminică. Deocamdată însă, premierul sârb nu s-a pronunţat în acest sens. Cadou pentru preşedinte

De la Belgrad, preşedintele s-a întors cu un tablou primit cadou din partea companiei JAT pentru că, în 1999, în timpul războiului, a contribuit la salvarea flotei civile sârbe. Pe 29 martie 1999, Băsescu a aprobat, ca ministru al transporturilor, survolul la Băneasa pentru şapte aeronave civile ale companiei, la acel moment existând riscul ca avioanele să fie distruse în urma unor bombardamente. SERBIA, ÎN CAMPANIE Rusia şi Kosovo, două teme vizate de ambii candidaţi Duelul dintre Boris Tadici şi Tomislav Nikolici pentru funcţia de preşedinte al Serbiei aduce faţă în faţă două tabere politice puternice: cea a proeuropenilor moderaţi, care se opun poziţiei UE privind independenţa provinciei Kosovo, şi cea a ultranaţionaliştilor eurosceptici, care se consideră şantajaţi şi umiliţi de forul comunitar. În Serbia există şi o tabără proeuropeană ce se declară în favoarea independenţei Kosovo, dar aceasta a fost sancţionată drastic de electorat la primul tur al alegerilor prezidenţiale, desfă- şurat pe 20 ianuarie, când candidatul Partidului Liberal Democrat, Cedomir Jovanovici, a obţinut doar 5,34% din sufragii, adică 219.689 de voturi. Confruntare cu repetiţie

La alegerile din 2004, Boris Tadici l-a învins pe Tomislav Nikolici în cel de-al doilea tur de scrutin. Duminică, lupta se anunţă mai strânsă ca niciodată. Nikolici a câştigat primul tur al prezidenţialelor la o diferenţă de sub 5%, ceea ce l-a făcut pe Tadici să spere într-o victorie în confruntarea finală. Deşi este un filoeuropean convins, actualul şef al statului sârb nu a neglijat nici relaţia cu Federaţia Rusă între cele două tururi de scrutin.

Săptămâna trecută, Boris Tadici şi omologul său rus, Vladimir Putin, au parafat un important acord în domeniul energetic. Astfel, Belgradul a vândut concernului rus Gazprom 51% din acţiunile companiei petroliere de stat NIS şi s-a asigurat că un segment important la gazoductului Southstream va tranzita Serbia. Tomislav Nikolici a fost şi el aşteptat la Moscova luni, când urma să fie primit în Duma de Stat, dar, până la urmă, a renunţat să mai meargă în Rusia.

Contactată de AFP, o sursă din cadrul partidului său a evitat să spună dacă vizita lui Nikolici a fost anulată sau doar amânată. Susţinerea de către liderii Uniunii Europene a independenţ ei Kosovo i-a adus şi îi va aduce multe voturi lui Tomislav Nikolici, care are o poziţie tranşantă privind implicarea Bruxelles-ului în această problemă: „Uniunea Europeană nu are competenţa de a stabili graniţe, acesta este rolul ONU“. (Dan Stancu)

CONTEXT INTERNAŢIONAL

Un vot cu miză enormă pentru Uniunea Europeană Vizita preşedintelui Traian Băsescu la Belgrad are loc într-un moment tensionat, în care Serbia, pe lângă iminenţa pierderii provinciei Kosovo, se află în faţa unei decizii cruciale pentru viitorul ei, dar şi al continentului european. Sârbii trebuie să aleagă duminică, în cel de-al doilea tur de scrutin al prezidenţialelor, nu numai un nou preşedinte, ci şi opţiunea strategică a ţării lor pe termen lung - o integrare în Uniunea Europeană prosperă, dar care, în majoritatatea ei, susţine independenţa Kosovo alături de SUA, sau întărirea relaţiei tradiţionale cu Rusia, nu la fel de prosperă, dar cu potenţial enorm şi cu o poziţie clară împotriva independenţei provinciei secesioniste.

În condiţiile în care de rezultatul votului de duminică nu depinde numai politica internă a Serbiei, ci viitorul strategic al regiunii, cele două „tabere“ externe au renunţat la neimplicarea diplomatică. Mai atentă la interesele proprii imediate şi cu o experienţă ucraineană eşuată încă proaspătă, Moscova a evitat să-şi declare în mod sonor un preferat, alegând o relativă ambiguitate, care, pe lângă dividendele politice viitoare, se arată deja a fi foarte profitabilă în domeniul energetic.

La Bruxelles, situaţia este însă net diferită pentru că planurile strategice pentru întreaga regiune a Balcanilor de Vest depind de votul de duminică. Pentru UE, miza este atât de mare încât Bruxelles-ul şi-a asumat riscul susţinerii aproape făţişe a pro-europeanului Boris Tadici. Un risc enorm ale cărui consecinţe vor fi greu de administrat în cazul unei victorii a taberei naţionaliste. În prezent, aparenţa diplomatică pentru poziţia Bruxelles-ului este menţinută, în mod paradoxal, numai de divergenţele dintre statele UE cu privire la independenţa Kosovo.

Marile state UE alaturi de SUA susţin declarat independenţa, în timp ce considerente interne şi viitorul precedent juridic Kosovo fac ca Spania, Grecia sau Slovacia să aibă rezerve, România să aibă „rezerve serioase“, iar Ciprul, divizat pe criterii etnice, să se opună vehement secesiunii. Evantaiul de poziţii europene a devenit în acest caz, dintr-un handicap, un instrument util al politicii externe europene deoarece credibilitatea liderilor europeni care au rezerve faţă de secesiunea Kosovo este una dintre puţinele pârghii prin care UE poate influenţa direct opţiunea electoratului sârb. (Călin Stoica-Diaconovici)

Citiţi şi: Tadici şi Nikolici, umăr la umăr