Cu riscul de a-i supăra pe cititorii de pe net cred şi eu precum Ion Cristoiu că alegerile nu au fost câştigate de “poporul facebook” sau de revolta declanşată de reţelele de socializare. Au avut un rol mare, dar nu determinant. Şi o să mă explicitiez. Ultimile mitinguri solide din vară-iarnă care au avut drept stop lupta anti-corupţie, pro-DNA şi ale căror anunţuri au devenit virale pe net nu au strâns mai mult de două sute de manifestanţi. Da, ştiu o să-mi spuneţi că era cald şi lumea avea altă treabă. Păi şi de alegeri studenţii erau acasă şi era frig! E mult mai comod să fii dizident de acasă, să dai like şi să te revolţi virtual.
Iar asta s-a văzut!
Nu, determinat a fost votul anti-PSD, modul în care au reuşit cei de la ACL să rebolşevizeze PSD-ul. Să prezinte un candidat social-democrat şi care nu a avut legături cu regimul comunist drept pupila unor baroni însetaţi de jaf şi urmaşi ai lui Lenin şi Stalin. Asta a speriat cel mai mult: hidra roşie. Deşi fie vorba între noi cei mai mulţi nici măcar nu erau născuţi în 1989, iar de comunism au auzit de la televizor.
Milionul de voturi în plus pro-Iohannis a demostrat că lupta anti-coruţie nu este o himeră, o vorbă produsă în laboratoarele democraţiei şi ignorată de populaţie. Mai pe româneşte lumea s-a săturat de hoţie şi vrea sânge, vrea capete! Exact acelaşi fenomen s-a petrecut în 2004 când a câştigat Traian Băsescu. Tot cu un discurs justiţiar şi a chemat lumea la ţepe în Piaţa Victoriei. Se spune că istoria este ciclică, iar votul din 2014 demonstrează asta. Ne-am întors la votul justiţiar, iar criza economică a făcut şi mai vizibilă discrepanţele dintre fraierii care muncesc şi şmecherii care au furat de nici nu pot să-şi mai numere banii. Evident acest fenomen este unul îmbucurator dar sincer nu aş dori să se radicalizeze. Pe astfel de coordinate şi-au făcut campanii şi platforme electorale şi domnii Corneliu Vadim Tudor şi Dan Diaconescu. În democraţiile occidentale există chiar un termen politic pentru acesta ideologie: naţionalist-populistă. Iar practicienii americani o numesc sindrumul Robin Hood. Teoria furatului de la bogaţi şi a împărţitului la săraci este destul de complexă. Din punct de vedere al subiectivismului, ceea ce contează sunt intenţiile şi nu acţiunile care determină actele de moralitate (bun sau rău). Se scuză altfel mijloacele alese pentru a ajunge la ţintă. Furtul rămâne însă furt, iar nedreptatea săvârşită împotriva altora este evidentă. Cel puţin într-o democraţie astfel de metode n-au ce căuta. Ci doar una legală de stopare a corupţiei!
***
O scurtă notă dureroasă pentru mine. S-au terminat alegerile prezidenţiale şi am şi uitat de Basarabia, de Republica Moldova. Atâta timp cât voturile lor nu ne mai interesează, probabil că cei de pe malul stâng al Prutului iar vor cădea în nemernica noastră uitare. Da, duminică pe 30 noiembrie 2014 se vor desfăşura alegerile parlamentare în Republica Moldova. Rusia şi Pardidul Comunist sunt într-o revenire spectaculoasă pe vechile poziţii. Acum se decide drumul Basarabiei: pro-Europa sau pro-Kremlin. De aceea cred că orice om politic şi orice roman adevărat poate să acorde mai multă atenţie şi chiar ajutor fraţilor basarabeni. E valabil şi pentru presa noastră cea de toate zilele!
Recomandările noastre
