În jurul anului 300, înaintea erei noastre, Lisimach, fost general al armatelor lui Alexandru Macedon, se proclama rege al Traciei și înființa, potrivit legendei, cetatea Axiopolis (la sud de Cernavodă). Devenită, ulterior, puternic centru grecesc de negoț și una dintre cele mai importante așezări întărite de pe linia Dunării, este cucerită de romani. După retragerea aureliană, via perioada bizantină, la secole distanță de gloria de altădată, Axiopolis este reintegrată în circuitul militar, fiind folosită de Imperiul Otoman, pentru ca în timpul Primului Război Mondial armata română s-o transforme definitiv în depozit de muniții strict secret.

Milenii întregi de istorie, istorie efervescentă - de la Macedon la Dromihete, de la greco-romani la martiri creștini și de la otomani la români - zac îngropate, sub lacăte grele, între zidurile antice ale Axiopolisului, care protejează, astăzi, mine marine și secrete militare pe platoul de pe versantul drept al Dunării, în dreptul insului Hinog, la circa trei kilometri sud de capătul podului de la Cernavodă. Fala cetăților antice de pe bătrânul fluviu, ferecată cândva în aur și înfășurată acum în sârmă ghimpată și birocrație rigidă, a fost „săpată” prima oară de inginerul topograf Pamfil Polonic, în anii 1895 - 1896 și 1899 (sub conducerea prof. Gr. Tocilescu, director al Muzeului Național de Antichități).

 

„Apa neagră”, în limba română

 

Atunci au fost identificate două așezări, una romană și alta, se pare, bizantină. De asemenea, au fost dezvelite porțile de nord și de sud ale fortăreței bizantine, despărțite de poarta romană printr-o șa de teren. De asemenea, s-au descoperit temeliile unei bazilici de cimitir cu o capelă anexă în apropierea porții de nord a cetății mai vechi, precum și inscripții, fragmente sculpturale, ceramică elenistică, romană și medievală timpurie. Încă din epoca elenistică, Axiopolis s-a evidențiat prin însemnate schimburi comerciale cu coloniile grecești vest-pontice Histria, Tomis și Callatis, căpătându-și renumele de cetate bogată. Inclusiv strategic a avut un rol determinant în regiune, închizând sau deschizând drumul fără pulbere al vechiului Danubius, care o apăra, spre vest, cu malurile sale înalte. Cetatea a fost mutată, în timpul ocupației otomane, la nord, acolo unde se află și astăzi, pe valea numită „Apa Neagră”, „Cernavodă” în slavonă, „Axiopolis” în greacă și „Karasu” în limba turcă.

 

Eforturi zădărnicite

 

n 1998, profesorul Adrian Rădulescu, la acea vreme director al Muzeului de Istorie și Arheologie Constanța, a încercat să obțină de la contraamiralul Traian Athanasiu dreptul de a cerceta incinta cetății antice și împrejurimile. Nu de alta, dar Axiopolis este clasată drept monument istoric de prim rang. De remarcat că, pe o stâncă situată la piciorul vechiului pod peste Dunăre se mai putea observa, în anii ’60, un splendid basorelief ce-l reprezenta pe Hercule. Zona ar avea, așadar, un extraordinar potențial. Strădaniile arheologilor constănțeni s-au lovit (și s-au stins) de atitudinea țeapănă a reprezentanților armatei, care nu le-au permis specialiștilor în istorie decât o scurtă incursiune în depozitul de armament. Și asta doar pe câteva trasee dinainte stabilite și sub escorta soldaților. Fără să poată realiza nici măcar o fotografie! Nici astăzi enigmatica Axiopolis nu poate fi deslușită, vizitată și înțeleasă de pasionații de istorie sau de turiști, statul preferând să păstreze în pântecele acestei bijuterii antice așa-zise secrete militare pe care, între timp, le-a aflat toată lumea.

Trei creștini, trei martiri: Chiril, Chindeas și Fastos

 

Axiopolis este, de asemenea, o nestemată a creștinismului. Actele martirice, precum și o inscripție descoperită în cetate în 1947, atestă martirizarea a trei creștini, Chiril, Chindeas și Fastos (Dasiius), cel mai probabil în timpul persecuțiilor declanșate de împăratul roman Dioclețian. Tradiția creștină face ca moaștele acestor martiri să fie îngropate în criptele de sub altarul bazilicilor. La fel s-a întâmplat la Niculițel și Halmyris, unde săpăturile arheologice au scos la lumină moaște de sfinți. În acest context, este foarte probabil ca sub cele două bazilici din Axiopolis să se afle moaștele celor trei martiri, cu o valoare spirituală extraordinară pentru Biserică. Totul rămâne însă în zona presupunerilor. Cel puțin atâta timp cât minunile Axiopolisului sunt strivite de greutatea minelor fluviale și marine.

Valul de piatră

 

La sud de ruinele cetății Axiopolis, din dreptul insulei Hinog, respectiv 3,25 km sud de orașul Cernavodă, începe valul de piatră care se sfârșește la Tomis. Valul de piatră este un monument istoric din secolul X, epoca medievală timpurie, în lungime de 59 km, cu baza de pământ de 1,5 m, iar zidul de piatră care acoperă valul de pământ ajunge și la 2 m. Are un șanț defensiv pe latura nordică și 26 de fortificații, la distanțe de 1-4 km.