Semnalam săptămâna trecută faptul că absolut nicio instanță și nicio instituție a statului român nu s-a pronunțat oficial cu privire la abuzurile criminale ale Grupării „Coldea-Kovesi”. Mai spuneam că în afară de câțiva jurnaliști, care pot fi numărați pe degete, în afară de victimele scăpate cu viață, în afară de ceva șușoteli ale unor politicieni, dar mai mult pe la colțuri, această pagină neagră din istoria recentă a României nu este condamnată de niciun oficial al țării.

Asocierea criminală din perioada cât România, prin intermediul Justiției, a fost călărită de generalul Florian Coldea, șeful operativ al SRI, și de Laura Codruța Kovesi, șefa DNA, nu ar fi trebuit să poarte numele „Binomul SRI-DNA”, ci „Trinomul SRI-DNA-Presă”. Asta, pentru că siluirea Justiției și distrugerea a mii de destine s-a petrecut în aplauzele sau în cel mai fericit caz, cu complicitatea binevoitoare a celei mai mari părți a presei. Cea alcătuită de așa-numiții „deontolgi”.

Un exemplu, nu-l mai reiau în detaliu, pentru că am tot povestit, stupefacția mi-a fost uriașă, când am revenit în anul 2015 la Evenimentul Zilei și m-am trezit coleg de redacție cu un grup de jurnaliști aserviți Statului Paralel, care ovaționau și aplaudau, atunci când televiziunile transmiteau imagini cu cineva scos în cătușe de la DNA. Jurnaliști aidoma celor care au populat redacția EvZ, nu pentru mult timp după revenirea mea la ziar, au fost parte importantă a mecanismului criminal pus în mișcare de Cuplul Coldea-Kovesi. Să ne amintim acest algoritm.

Totul începea cu un denunț! El era obținut fie de un procuror DNA, de la cineva aflat deja în anchetă, în schimbul reducerii pedepsei, fie de un ofițer SRI, de la un condamnat aflat deja în penitenciar, în schimbul îmbunătățirii regimului de detenție sau a achitării în alte dosare. Pasul următor era arestarea țintei. Au fost cazuri, în care au fost smulse denunțuri prin cele mai crude metode de tortură psihică. Fiul unui potențial denunțător a fost reținut și băgat în arest cu homosexuali infectați cu HIV, soții și copii au fost aduși de călăi prin preajma victimei, astfel încât să fie văzuți pe fereastră ori pe holuri de către cel executat, și tot așa.

După acest al doilea pas, urma practic măcelărirea nefericitului aflat în calea planurilor politice și financiare ale Sistemului Paralel de Putere, arestarea. Una cât mai umilitoare, transmisă de televiziuni în direct și trâmbițată cu date „pe surse” de jurnaliștii „deontologi”, adică de sifoanele SRI și DNA. Ținta începea să fie tocată de presa și televiziunile aservite, precum un banc de pești pyrania devorează în câteva zeci de secunde o victimă oricât de masivă. Etapa asta era necesară pentru distrugerea oricărei urme de credibilitate a nefericitului și pentru intimidarea celor care știau că lucrurile stau pe dos.

Cum se realiza practic această etapă absolut necesară cosmetizării crimelor care se petreceau? Ne explică avocatul și prozatorul Eliza Ene-Corbeanu, într-un podcast marca „Pe Drept Cuvânt”, în care a fost invitata avocatului Florentin Țuca:

Era 5 după-amiaza și m-a sunat un client, o persoană importantă, și îmi spune „am fost chemat la DNA. Deja, în anul 2015, să fii chemat la DNA la ora 5 după-amiaza, nu era bine deloc. Dacă erai și om politic, clar nu era bine. Venea seara, veneau emisiunile din prime-time, de la ora 7, de la ora 8. Când am intrat la DNA, presa era deja acolo.

În două ore, a fost așa: clientul meu a fost martor, peste 15 minute a fost suspect, peste 15 minute a fost inculpat, peste alte 15 minute se scria ordonanța de reținere. Deci totul a venit în cascadă. Erau toate pregătite așa, într-un mod cinic.

În momentul în care vezi grefiera că tot scrie ceva la calculator, când ți-a fost adusă la cunoștință calitatea de suspect. Într-o normalitate te oprești acolo, dar tu o vezi că ea scrie în continuare te gândești că ceva rău urmează să se întâmple.

Era un televizor în acel birou, pornit pe un post de știri și vedem: „breaking news”, respectiva persoană a fost reținută 24 de ore, noi neapucând să citim ordonanța de reținere. Nu mai zic, să fie reținut și să parcurgem toată acea procedură. Primul meu gând, a fost să cobor - în acea perioadă, avocații nu aveau voie cu telefoanele la DNA – să iau telefonul, să-i anunț familia. Era târziu, familia deja văzuse ceea ce nu se întâmplase încă, nu mai avea vreun sens să-i anunț.

A mai fost un moment, la fel de dramatic. Eram la Tribunalul Prahova. O propunere de arestare preventivă. Judecătorul rămâne în pronunțare. Noi așteptam pronunțarea. Jos era plin de presă. Am coborât la etajul 1, să-mi iau o sticlă cu apă și un jurnalist prieten îmi spune „Gata, a reținut-o, s-a dat pronunțarea”. Zic, „Cum adică, s-a dat pronunțarea?”. Zice „Da, noi am anunțat deja în redacție că a primit cele 30 de zile”.

Am alergat într-un suflet în sală, am intrat în același timp cu președintele de complet, eram șocată de ce se întâmpla. M-am dus la microfon și i-am spus președintelui „Domnul președinte, puteați avea măcar decența să ne anunțați pe noi și pe inculpată mai înainte de a anunța presa că ați încuviințat propunerea de arestare preventivă.” S-a așternut așa, o liniște. În acel moment s-a rupt orice fir de respect pe care îl mai aveam față de acel judecător. S-a ridicat ședința de judecată și o întreabă pe procuroarea de ședință, cea care solicitase arestarea: „Te duc acasă?”

În ambele cazuri relatate de avocatul Eliza Ene-Corbeanu era vorba despre două victime care nimeriseră în calea Grupării de Criminalitate Organizată „Coldea-Kovesi”. Nu spun eu asta, ci au spus-o instanțele care s-au pronunțat definitiv în privința nevinovăției ambilor în cel mai edificator mod cu putință: „Fapta nu este prevăzută de legea penală”.

Cum aș putea comenta cele relatate de avocatul Eliza Ene-Corbeanu? Ce poți spune despre un război, după ce el a fost evocat de cel care a luptat în prima linie? Poate doar să-mi exprim adâncul amar că făptașii celei mai crunte fără-de-legi care a domnit în țara mea mai bine de 10 ani, se plimbă liniștiți pe stradă. Nu riscă nici măcar să fie scuipați.