Enigma dispariţiei avionului cu 239 de oameni la bord. Teroriştii sau piloţii au prăbuşit aeronava în Ocean

Rudele furioase ale pasagerilor aflaţi la bordul avionului dispărut s-au luat la bătaie cu poliţiştii, în faţa Ambasadei malaeziene din capitala Chinei. Un specialist român, Octavian Thor Pleter - prodecan la Facultatea de Inginerie Aerospaţială, a intuit cu două zile înaintea anchetatorilor asiatici, în urma analizei datelor zborului, desfăşurarea reală a faptelor.

Protestele rudelor au avut loc după ce premierul malaezian Najib Razak a anunţat într-o conferinţă de presă că datele înregistrate de sateliţi au arătat că aparatul Boeing 777 şi-a încheiat călătoria în apele Oceanului Indian, la sud-vest de Australia. La rândul lor, autorităţile chineze au cerut să vadă informaţiile pe care s-a bazat Malaezia când a anunţat concluziile anchetei. Căutările avionului dispărut în 8 martie au fost suspendate, luni noaptea, din cauza vremii nefavorabile. Un efort internaţional amplu de căutare a epavei aeronavei se concentra, în ultima perioadă, asupra Oceanului Indian, la circa 2.500 de km sud-vest de oraşul australian Perth. Avionul care mergea de la Kuala Lumpur spre Beijing avea la bord 239 de persoane, între care 153 de chinezi. Familiile, nemulţumite La Beijing, rudele celor dispăruţi au dat publicităţii un comunicat în care acuză guvernul malaezian că încearcă "să amâne, distorsioneze şi să ascundă adevărul". Zeci de oameni au ieşit din hotelul din Beijing şi au protestat în faţa Ambasadei Malaeziei, purtând bannere pe care scria că cer autorităţilor să fie "oneste" cu rudele victimelor. Poliţiştii au oprit autobuzele în care se îmbarcaseră oamenii, aşa că aceştia au coborât şi au mers pe jos până în faţa misiunii diplomatice, unde au avut loc ciocnirile violente cu poliţiştii. Manifestanţii au aruncat cu sticle cu apă în clădirea ambasadei şi au încercat să intre în reprezentanţă, cerând să-l întâlnească pe ambasador. Oamenii sunt nemulţumiţi şi de oficialii chinezi, susţinând că guvernul de la Beijing este unul "corupt". Un grup de experţi de la Institutul Helmholtz de Oceanologie din Kiel (nordul Germaniei) vrea să caute avionul malaezian cu ajutorul minisubmarinului fără echipaj Abyss şi speră ca misiunea să înceapă odată cu găsirea primelor rămăşiţe ale aparatului. Abyss este unul dintre cele trei minisubmarine care pot coborî la o adâncime de 3.000 de metri. Celelalte două submarine sunt americane şi au existat deja discuţii pe această temă cu experţi americani. Marian Păvălaşc Ce se ştie sigur despre cursa MHA 370 Manevrele ale avionului prăbuşit în Oceanul Indian şi care a fost dat dispărut pe 8 martie. ● 00.41: Zborul MHA decolează din Kuala Lumpur cu destinaţia Beijing. Avea o cursă de 5 ore şi 49 de minute. ● 01.07: Sistemul ACARS (Aircraft Communications Addressing and Reporting System) de la bord trimite ultimul mesaj automat prin care se confirmă funcţionarea motoarelor. ● 01.09: Se introduce de la tastura din cabina avionului o nouă rută de zbor spre Vest. ● 01.19: Zborul trece în spaţiul aerian al Vietnamului, co-pilotul spune supraveghetorilor de zbor vietnamezi că totul este în ordine. ● 01.22: MHA 370 virează din nou spre stânga către Vest. În acelaşi timp, avionul coboară destul de mult. Aeronava dispare de pe aparatele de radar civil. ● 01.30: Radarul militar vietnamez reperează avionul, care însă se întoarce înapoi în spaţiul aerian malaezian. ● 01.37: Momentul când trebuia să se emită un nou mesaj ACARS. Asta nu s-a mai întâmplat. ● 02.15: Ora ultimului contact cu radarul armatei malaeziene, zborul MHA 370 ajunge la 200 de mile nautice Nord Vest de Nordul Malaeziei. ● 02.15: Ora primul ping al sistemului de comunicaţii INMARSAT. ● 08.15: Ora ultimului ping al sistemului de comunicaţii prin INMARSAT (firma britanică de telecomunicaţii prin satelit). "A fost un act deliberat" Pentru prodecanul Facultăţii de Inginerie Aerospaţială din cadrul Politehnicii Bucureşti, Octavian Thor Pleter, este clar că dispariţia zborului MHA370 nu a fost provocată de vreun accident, de probleme tehnice sau de un atac cu rachetă. De fapt, acesta a intuit de sâmbătă, cu două zile înaintea autorităţilor malaeziene, că aeronava s-a prăbuşit în Oceanul Indian. "Este o acţiune premeditată şi pregătită minuţios de piloţi sau de terorişti aflaţi la bordul aeronavei. Cu aproximativ zece minute înainte ca transponderul de bord să fie dezactivat, în sistemul de conducere a zborului s-a introdus o nouă traiectorie de zbor mai întâi spre V, apoi spre NV, apoi spre S. Cred că interesul autorilor acestui act criminal a fost de a trimite aeronava într-un loc îndepărtat, încât ea să nu mai fie găsită. Cine ar căuta o epavă la 6.000 km depărtare de ruta iniţială?", se întreabă retoric acesta. A păcălit şi radarele militare Un indiciu al premeditării este faptul că momentul ales pentru oprirea tuturor sistemelor de localizare a fost exact la trecerea din spaţiu aerian vietnamez în cel malaezian. "De asemenea, mi se pare suspect că la bord au fost încărcate rezerve excesive de combustibil pentru încă trei ore de zbor, fapt neobişnuit", adaugă el. Avionul a fost pierdut chiar şi de radarele militare la ultimul viraj, cel spre S, care a fost realizat chiar în curbura Pământului. Din cauza curburii, undele radio ale radarelor militare au o rază de acţiune limitată la câteva sute de kilometri. "Creierul acestei operaţiuni a uitat însă de sistemul de comunicaţii prin satelit INMARSAT de la bord. Toate sistemele de transmitere de date de la bord (transponderul Mode S, ADS/B şi sistemul de comunicaţii de date ACARS) au fost dezactivate, însă transceiverul INMARSAT a fost lăsat în funcţiune. Acesta a permis localizarea aeronavei prin şapte arce de cerc succesive", încheie Octavian Thor Pleter. Până pe 7 aprilie, avionul poate fi localizat cu ajutorul transmițătorului ELT de la bord, dată la care se consumă bateria FOTO: IBITIMES.COM Avionul ar putea fi găsit în câteva zile Octavian Thor Pleter speră ca, în câteva zile, echipele de căutare să dea peste rămăşiţe le avionului pentru a înlătura alte speculaţii. "Sunt convins că epava va fi găsită curând, pentru că datele comunicate de INMARSAT au permis stabilirea zonei de căutare în Oceanul Indian de Sud, la aproximativ 2.400 km S-V de coasta Australiei. Cred că e vorba de zile până când se vor putea recupera primele resturi plutitoare din epavă", explică profesorul. Nu a fost lovit cu rachete Cât despre recuperarea înregistratoarelor CVR şi DFDR (cutiile negre) din epavă, aceasta poate dura multe săptămâni, chiar ani, cum s-a întâmplat şi în cazul Air France 447 prăbuşit în 2009. "Prin urmare, nu trebuie să ne aşteptăm la concluzii ale anchetei mai devreme de un an. În decurs de o lună, ar putea apărea însă un raport preliminar", mai precizează prodecanul. Întrebat dacă este posibilă varianta ca aeronava să fi fost doborâtă de o rachetă, specialistul nu dă multe şanse acestei ipoteze. "Dacă avionul ar fi fost lovit de o rachetă în locul de unde a dispărut de pe radarele civile şi unde s-a pierdut legătura radio (punctul numit IGARI), atunci epava avionului ar fi fost găsită în timp scurt. În plus, acum cunoaştem cu certitudine, din datele prin satelit INMARSAT, că MHA370 a zburat în total peste şapte ore şi jumătate, timp în care a executat cel puţin trei viraje şi câteva manevre de coborâre şi urcare. Ipoteza rachetei care să lovească aeronava este, din punctul meu de vedere, exclusă", ne lămureşte specialistul. Varianta fantezistă Cât despre şansa ca avionul să fie ţinut ostatic undeva la sol, Pleter susţine că este "totuşi uşor mai improbabil decât ideea prăbuşirii în Oceanul Indian de Sud". Pentru a răspunde amatorilor de conspiraţii, profesorul Pleter şi-a imaginat un astfel de scenariu. "O idee complet fantezistă care îmi trece prin minte este că autorii atentatului s-ar fi putut salva sărind cu paraşuta undeva în strâmtoarea Malacca, în timpul unei coborâri la sub 12.000 de picioare. Acolo i-ar fi putut aştepta o ambarcaţiune. Restul zborului s-a făcut sub comanda pilotului automat, conform traiectoriei introduse anterior în sistemul automat de conducere a zborului (FMS) până la epuizarea combustibilului", spune acesta. INTERVIUL INTEGRAL CU OCTAVIAN THOR PLETER Ştiind conluziile anchetei in cazul zborului Malaysia Airlines 370, credeti ca sunt sanse sa se gaseasca si ramasite ale avionului pentru a fi inlaturata orice urma de indoiala ca ar fi vorba de un alt scenariu? Sunt convins că epava va fi găsită destul de curând, pentru că datele comunicate de INMARSAT au permis stabilirea zonei de căutare în Oceanul Indian de Sud, la aproximativ 2.400 km Sud-Vest de coasta Australiei. Cred că e vorba de zile până când se vor putea recupera primele resturi plutitoare din epavă. Totuși, adâncimea Oceanului Indian în acea zonă este de ordinul a 5 km. Mai mult, este o bătălie cu timpul. Transmițătorul ELT (Emergency Locator Transmitter) care s-a activat automat la impactul cu apa mai are baterie și va transmite până aproximativ pe 7 aprilie, adică 30 de zile. Dacă nu se reușește localizarea până atunci a epavei pe fundul oceanului, căutarea se va prelungi luni de zile deoarece va fi necesară un alt tip de explorare submarină. Este probabil ca resturile de la suprafața apei să fi ajuns departe de locul epavei, fiind purtate de o combinație dintre curenții marini și vânt. Partea de deasupra apei a unui obiect este împinsă de vânt, în timp ce partea submersă este împinsă de curent. Recuperarea înregistratoarelor CVR și DFDR (cutiile negre) din epavă poate dura de ordinul multor săptămâni, chiar ani, cum s-a întâmplat și în cazul Air France 447 din 2009. Prin urmare, nu trebuie să ne așteptăm la concluzii ale anchetei mai devreme de un an. În decurs de o lună, ar putea apărea însă un raport preliminar. Din toate informatiile care au fost prezentate de autoritati care considerati dumneavoastra ca a fost desfasurarea logica a evenimentelor, cum a ajuns zborul 370 in Oceanul Indian? Consider că este o acțiune premeditată și pregătită minuțios de piloți sau de teroriști aflați la bordul aeronavei. Cu aproximativ zece minute înainte ca transponderul de bord să fie dezactivat, există informația că în sistemul de conducere a zborului s-a introdus o nouă traiectorie de zbor mai întâi spre Vest, apoi spre Nord-Vest, apoi spre Sud. Cred că interesul autorilor acestui act criminal a fost de a trimite aeronava într-un loc atât de îndepărtat încât ea să nu mai fie găsită niciodată. Cine ar căuta o epavă la 6.000 km depărtare de ruta ei inițială? Mi se pare semnificativ momentul ales pentru oprirea tuturor sistemelor de localizare, exact la trecere dintr-un spațiu aerian în altul. De asemenea, mi se pare suspect că la bord au fost încărcate rezerve excesive de combustibil. Traiectul inițial spre Vest și respectiv spre Nord-Vest a putut fi urmărit pe radarele militare malaieziene. Armata folosește radare primare, care nu au nevoie ca ținta să coopereze, să transmită ceva anume. Acele radare detectează ecoul radio de la învelișul metalic al aeronavei. Planul a vizat ca ultimul viraj, cel spre Sud, să nu mai poată apărea pe radarele militare. Datorită curburii Pământului, acestea au o rază de acțiune limitată la câteva sute de kilometri. Creierul acestei operațiuni a pierdut însă din vedere sistemul de comunicații prin satelit INMARSAT de la bord. Toate sistemele de transmitere de date de la bord (transponderul Mode S, ADS/B și sistemul de comunicații de date ACARS) au fost dezactivate, însă transceiverul INMARSAT a fost lăsat în funcțiune. Acesta a schimbat șapte pachete de date cu satelitul INMARSAT din Oceanul Indian, în medie cam unul pe oră (așa-numitele ping-uri). Nu s-a transmis nimic efectiv, ACARS fiind oprit, dar aceste ping-uri au permis localizarea aeronavei prin șapte arce de cerc succesive. O idee complet fantezistă care îmi trece prin minte este că autorii atentatului s-ar fi putut salva sărind cu parașuta undeva în strâmtoarea Malacca, în timpul unei coborâri la sub 12.000 de picioare. Acolo i-ar fi putut aștepta o ambarcațiune. Restul zborului s-a făcut sub comanda pilotului automat, conform traiectoriei introduse anterior în sistemul automat de conducere a zborului (FMS) până la epuizarea combustibilului. Este posibil ca o racheta sa fi lovit cabina avionului fara ca echipajul sa fi avut timp sa transmita ce s-a intamplat?

Dacă avionul ar fi fost lovit de o rachetă în locul de unde a dispărut de pe radarele civile și unde s-a pierdut legătura radio (punctul numit IGARI), atunci epava avionului ar fi fost găsită în timp scurt. Marea Chinei de Sud în toată acea zonă are o adâncime relativ mică și căutarea a fost foarte intensă. În schimb acum cunoaștem cu certitudine din analiza înregistrărilor radarelor militare malaieziene și vietnameze, dar mai ales din datele comunicate de compania britanică de comunicații prin satelit INMARSAT, că aeronava MHA370 a zburat în total peste 7 ore și jumătate, timp în care a executat cel puțin trei viraje și câteva manevre de coborâre și urcare. Ipoteza unei rachete care să lovească aeronava este din punctul meu de vedere exclusă.

Din ipotezele apărute în presa de afara si de la noi, mi-a atras atentia cea care referitoare la faptul ca in cazul in care nu vor exista supravietuitori - asa cum s-a anuntat - este un semn ca nava a explodat total in aer? Altfel, in orice alta situatie - prabusire in ocean, racheta etc - ar fi existat cativa supravietuitori. Este corectă această intepretare? La majoritatea accidentelor de prabușire în ocean pe care le cunosc nu a existat niciun supraviețuitor: Air France 447 (TASIL point, Oceanul Atlantic, 2009), Flash Airlines 604 (Sharm el-Sheikh, 2004), Ethiopian Airlines 409 (Beirut, 2010) sunt numai câteva exemple care îmi vin în minte. La viteza de impact a unui avion cu suprafața oceanului, apa poate fi considerată de consistența betonului. O încercare de amerizare desigur este altceva decât o prăbușire, acolo șansa de supraviețuire este mare (de exemplu supraviețuire 100% la amerizarea US Airways 1549 în Hudson River, 2009), dar în cazul Malaysian Airlines 370 am motive serioase să cred că nu a încercat nimeni amerizarea. Ce sens ar fi avut să zboare timp de șapte ore și jumătate pentru a ameriza într-unul dintre cele mai izolate locuri de pe glob? Dacă intervenea o urgență la bord și se impunea amerizarea, aceasta s-ar fi produs chiar în locul dispariției de pe radar, în Golful Tailandei, la aproximativ 6.000 de km de locul unde s-a prăbușit de fapt. În opinia mea, zborul MHA370 s-a încheiat printr-o planare necontrolată în urma epuizării combustibilului, deci impactul cu apa a fost la o viteză de peste 700 km/h. Dacă cineva mai era în viață la momentul impactului (am unele dubii în această privință), șocul contactului nu a lăsat nimănui nicio șansă de supraviețuire. Aeronava nu a explodat în aer pentru că există probe că a mai zburat șapte ore de la momentul dispariției de pe radare și nu oricum, ci cu schimbări de direcție, urcări și coborâri. În opinia mea, aeronava nu a avut nicio problemă tehnică, ea a fost controlată de persoane cu intenția de provoca această tragedie. In aceste conditii, cat de posibil este ca avionul sa fi fost "atacat" de armata pentru a nu se repeta un nou 9/11?

Locul din România în care Creatorul a împărțit muritorilor o bucățică de cer. E binecuvântat

Furtuna Caetano a lovit năprasnic. Nu a mai nins atât din 1956

A fost o ipoteză, dar așa cum am mai spus, nu putem vorbi de un atac convențional, cu rachete sol-aer sau aer-aer. Există în schimb o ipoteză fantezistă a unui atac electronic. Nu cred nici în această ipoteză, pentru că dacă cineva din exteriorul aeronavei ar fi programat sistemul de conducere a zborului (FMS), ar fi putut s-o facă în așa fel încât aeronava ar fi aterizat în relativă siguranță în loc să zboare timp de șapte ore și jumătate într-o direcție a cărei singură justificare pare să fie ștergerea urmelor și îngreunarea găsirii epavei.

Din ce ati explicat pe aviatia.ro ati mers pe doua variante, ori un act voluntar al echipajului din cabina, ori pe o deturnare terorista (cu ajutorul unui membru din cabina). Este posibil ca un avion sa fie deturnat fara ca pasagerii, comandantul sau co-pilotul sa nu anunte acest lucru prin diferite cai? În ipoteza în care piloții înșiși au comis această faptă, niciun pasager nu și-a putut da seama ce se petrece. Era noapte fără lună, peste mare. În ipoteza în care alte persoane au pătruns în cabină și au preluat controlul, nici atunci nu există precedente prea încurajatoare de anunțuri sau de reacții ale pasagerilor. Dacă ne aducem aminte de atacurile de la 11 septembrie 2001, atunci patru avioane au fost preluate de teroriști și doar în unul pasagerii au reușit să facă ceva. Cine a condus această operațiune în cabina de pilotaj, se vede că a pregătit-o minuțios. Transponderul de bord a fost oprit, dar și unitatea ACARS de monitorizare tehnică și operațională a aeronavei. Mi-e greu să cred că aceeași persoană nu a putut dezactiva și celelalte sisteme de comunicații. În punctul unde aeronava a dispărut de pe radarele secundare ale centrelor de control de trafic aerian, telefoanele mobile ale pasagerilor nu puteau funcționa, fiind deasupra apei, la distanță de țărm. In Romania sau cu un avion romanesc credeti ca s-ar fi putut intampla un scenariu ca acesta al zborului MHA 370? Suntem mai bine pregatiti si ce lipsuri avem inca? Așa cum am arătat în articolul din aviatia.ro, deși se cunosc foarte puține lucruri, există importante lecții de învățat din această tragedie. Armata malaieziană ar fi trebuit să declanșeze o operațiune de poliție aeriană de îndată ce avionul a dispărut de pe radarele civile și nu a mai răspuns la apeluri. Timp de o oră acest avion s-a aflat pe radarele militare zburând într-o direcție complet diferită față de planul de zbor. Totuși, nu a existat nicio reacție. Armata vietnameză s-a alarmat, însă după virajul din punctul IGARI, zborul MHA370 s-a întors în spațiul aerian al Malaieziei, unde avioanele de luptă ale Vietnamului nu mai puteau acționa. De asemenea, s-au constatat deficiențe în securitatea aeronautică pe aeroportul Kuala Lumpur International. România este foarte bine pregătită în acest domeniu. Cooperarea civilo-militară în controlul de trafic aerian este chiar exemplară. Am văzut delegații din multe state care au venit să vadă modelul nostru de cooperare civilo-militară. Poliția aeriană în România funcționează chiar foarte bine. Avioanele Mig-21 Lancer sunt avioane supersonice atingând peste 2.000 km/h, capabile de intercepție în timp cel puțin la fel de scurt ca F-16 sau Eurofighter. Avionica de bord este modernizată și compatibilă NATO, iar principalul nostru atu sunt piloții de elită pe care îi avem și care ne fac cinste. Operațiunile de poliție aeriană în spațiul nostru aerian se fac sub comandă NATO, sunt destul de frecvente și nu am auzit de vreuna nereușită. Din fericire, a fost vorba doar de piloți care s-au rătăcit, sau care au omis să intre în frecvență cu controlorii noștri de trafic. În legătură cu securitatea pe aeroporturile românești, consider că este la standarde foarte bune, descurajante pentru un eventual complot terorist.   În articolul din aviația.ro am scris că "persistenţa ping-urilor INMARSAT în tot timpul zborului pare să favorizeze ipoteza complet inexplicabilă a arcului sudic" si "ca aeronava se află undeva la sol şi că pasagerii sunt teferi (...) mi se pare totuşi uşor mai improbabil decât ideea prăbuşirii în Oceanul Indian de Sud." Articolul a fost scris sâmbătă, a apărut duminică, iar INMARSAT a anunțat confirmarea prăbușirii în Oceanul Indian de Sud abia luni. Vreau să precizez că ne-am bazat în aceste afirmații pe calcule și pe raționamente pe care le-am făcut la Facultatea de Inginerie Aerospațială, în mod independent de INMARSAT. N-am avut suficientă încredere în ele (de aceea au fost avansate cu destule rezerve), dar acum că s-au confirmat, sunt mult mai încrezător în metodele noastre și în gradul nostru de înțelegere.

CITIŢI ŞI:

• Dispariția avionului Malaysia Airlines. Cum a fost localizată aeronava Boeing 777
• Secretul avionului din Malaezia: Cine este FEMEIA MISTERIOASĂ care l-a sunat pe căpitan? / VIDEO
• Concluzia anchetatorilor: Avionul Malaysia Airlines a căzut în Oceanul Indian
• Dispariția avionului Malaysia Airlines: "Ceea ce s-a întâmplat e un act voluntar al cuiva din cabina de pilotaj"
• Avionul DISPĂRUT: Franța a transmis NOI IMAGINI prin satelit cu posibile rămășițe ale aparatului