Ambasada Statelor Unite a dat, vineri, publicității Raportul privind traficul de persoane. Potrivit documentului, România a rămas la Nivelul 2 din cauză că: a lăsat majoritatea victimelor neprotejate, în pericol de a suferi o nouă traumă sau fără servicii şi vulnerabile la noi acte de trafic de persoane; procedurile birocratice au continua să blocheze accesul victimelor la îngrijire medicală; autorităţile au anchetat mai puţine cazuri de trafic de persoane, instanţele au condamnat un număr semnificativ mai mic de traficanţi, iar autorităţile au identificat un număr mai mic de victime; în continuare, judecătorii nu au beneficiat de pregătire specializată pentru cazurile de trafic de persoane şi lucrul cu victimele, ceea ce a avut efecte negative asupra protecţiei martorilor, returnării victimelor şi condamnării traficanţilor.

Timp de doi ani, Guvernul nu a avut un plan de acțiune împotriva traficului de persoane, ultimul plan existent a expirat în 2016. Abia acum a fost întocmit planul de acțiune până în 2022. Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane a obţinut o finanţare UE pentru securitate internă în valoare de 160.000 de euro pentru campanii de prevenire a exploatării sexuale în 2018 şi a cerşetoriei forţate în 2019.

Funcţionarii publici şi ONG-urile au identificat 662 de victime în 2017, cel mai mic număr din ultimii peste 10 ani, în scădere faţă de 757 de victime identificate în 2016 şi 880 în 2015; aceste statistici includ victimele din cazuri aflate în prezent sub anchetă şi demarate de procurori în anii trecuţi. 51% dintre victime erau copii, 76% femei şi 69% fuseseră traficate în scop de exploatare sexuală. Poliţia a folosit programul naţional al guvernului de identificare şi referire a victimelor, deşi observatorii au menționat că guvernul nu a identificat anticipat victimele. În 2017, 46% (307) dintre victimele înregistrate au beneficiat de asistenţă din partea instituţiilor publice şi a ONG-urilor, faţă de 41% în 2016.

Eșecul prevenirii traficului de persoane a fost cauzat de incapacitatea Legislativului și Executivului de a emite legi care să permită finanțarea proiectelor.

Guvernul nu a alocat fonduri direct ONG-urilor, ca urmare a unei prevederi legislative care nu permite finanţarea directă a ONG-urilor şi nu a permis Agenţiei Naţionale împotriva Traficului de Persoane să devină agenţie de implementare pentru programe finanţate din fonduri europene, statut care ar fi permis alocarea de fonduri europene ONG-urilor. În plus, pentru al doilea an la rând, guvernul nu a reuşit să direcţioneze o finanţare elveţiană (circa 2.000.000 de dolari cu o co-finanţare de 15% a guvernului României) către ONG-uri pentru eforturile de asistenţă a victimelor. Guvernul a facilitat transferul fondurilor elveţiene către Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (IOM) în vederea efectuării plăţii fondurilor către ONG-uri.

În document se fac o serie de recomandări: sporirea semnificativă a eforturilor de anchetare, punere sub urmărire penală şi condamnare a traficanţilor, inclusiv a funcţionarilor publici complici la acte de trafic de persoane şi obţinerea de sentinţe suficient de severe şi corespunzătoare gravităţii infracţiunii comise; identificarea preventivă a potenţialelor victime, în special din rândul populaţiei vulnerabile precum migranţi şi solicitanţi de azil, copii din centrele de plasament, copii implicaţi în activităţi de cerşetorie şi persoane implicate în activităţi de prostituţie, printr-o mai bună pregătire a poliţiştilor şi a inspectorilor muncii pentru a recunoaşte indiciile explotării.