Sunt antrenați să intervină la orice oră din zi și din noapte, indiferent de anotimp, în râuri, canale, lacuri, fluvii și în Marea Neagră. Ei sunt scafandrii profesioniști care fac parte din unitatea de elită a Inspectoratului pentru Situații de Urgență Dobrogea. Misiunea lor este cea de căutare și salvare a persoanelor aflate în pericol de înec sau de identificarea și recuperarea victimelor dispărute în apă.

Povestea tragică a băiețelului, de 8 ani, din comuna Pecineaga, Iulian Alexandru Bițică, dispărut în data de 2 noiembrie din fața casei, al cărui trup a fost găsit, după cinci zile,  plutind într-un bazin de dejecții animaliere, a cutremurat țara. Și, pentru prima dată în activitatea lor, scafandrii ISU Dobrogea au primit și pus în executare misiunea de a efectua căutări  în toate bazinele pline cu urină și fecale de animale ale complexului de porci de la marginea comunei Pecineaga. Scafandrii nu sunt afectați  de faptul că au căutat în dejecții, nici vorbă de așa ceva, nici pentru că, zile întregi, au acționat într-un mediu toxic, care  le-ar fi putut pune sănătatea în pericol, ci pentru că nu au reușit să găsească mai repede cadavrul micuțului  Iulian. Rămân marcați, mai ales că era vorba de un copil. Centrul de antrenament al scafandrilor de intervenție, cum i se spune, este coordonat de locotenent colonelul Marian Ciulei, de 41 de ani, care, până la începutul lunii noiembrie, nu credea că oamenii săi se pot confrunta cu situații mai dramatice decât cele prin care au trecut în activitatea lor de până acum.

   

 Unde sunt instruiți scafandrii de intervenție 

Centrul de scafandri al ISU Dobrogea s-a înființat în 2009, deservind și celelalte inspectorate din țară. An de an, aici vin cel puțin 110 scafandri, din țară, la instruire. Din 2015, scafandrii ISU din celelalte județe, participă în echipe mixte, din punctele de prim ajutor de pe litoral, executând misiuni de salvare în timpul sezonului estival. Unitatea de elită a ISU Dobrogea, formată din șase scafandri, condusă de locotenent colonelul Marian Ciulei, acționează însă tot timpul anului. Șeful scafandrilor era deja la ISU când a preluat, în 2013, unitatea. Făcuse cursuri la Centrul Militar de Scafandri din Constanța. “Mi-a plăcut pentru că este un alt mediu. Puțini sunt obișnuiți cu mediul acvatic, mulți vor să îl cunoască, dar puțini ajung ca să fie brevetați ca și scafandru. Pentru că necesită o altă pregătire, mult mai riguroasă, sănătate perfectă, sunt alte condiții care trebuie îndeplinite”, explică lt col Ciulei. Iar inspectorul șef al ISU Dobrogea, colonelul Daniel Popa, spune că scafandrii săi sunt oameni extrem de bine pregătiți. “Pentru clasa lor de scufundare și pentru pregătire, conform misiunilor pe care le au, au tot ce le trebuie ca să își desfășoare activitatea conform normelor de securitate. Au echipament de scufundare, au costume și umede și uscate. Se pot scufunda și iarna. Și sunt pregătiți corespunzători”.

“Cauți pipăind”

Rareori se întâmplă ca misiunile scafandrilor ISU să fie ușoare. Asta pentru că, de cele mai multe ori, salvarea de la înec se transformă în postcăutare de persoană înecată sau dispărută în apă. “Și nu avem scafandri peste tot. Pleacă de aici, de la bază, în orice punct al județului, sau și în țară, dacă este nevoie. Căutarea în fluviu este anevoioasă, trebuie să cauți enorm, nu au vizibilitate pe fundul Dunării. Cauți pipăind. Plus că, apropo de scufundat, dacă nu sunt trei în echipă, nu se scufundă. Este importantă și siguranța salvatorului. Nu poți să salvezi vieți, cu prețul altor vieți”, precizează colonelul Popa. Este completat de Marian Ciulei, care confirmă că doar în Marea Neagră au vizibilitate, când nu e furtună. Pe lângă îndeplinirea misiunii de căutare, scafandrii trebuie să aibă grijă și de siguranța lor. “Căutam, într-un canal, o persoană, de 60 de ani, care plecase la pescuit. Nu ni s-a spus că plecase să pună plase și ne-am lovit de ele. Știam, din ce am învățat că, cu cât te miști mai repede în apă când te lovești de o plasă, cu atât te poți prinde mai repede în ea. Suntem dotați și cu cuțite și cu foarfece. Comunicăm prin semne. Ne-am ajutat pentru că în general intrăm în echipă în apă”.

„Rezistăm în apă o oră și jumătate-două ore, maxim"

 Costumele scafandrilor ISU nu sunt dotate cu căști de comunicare. “Și în condițiile în care am avea acest echipament, consumul de aer comprimat pe care noi îl folosim s-ar termina mult mai repede. Pentru că, în momentul în care ai o facială pe față și comunici cu colegul, consumi mai mult oxigen. Și aerul din butelie se termină mult mai repede. Noi suntem dotați cu butelii de 300 de bari, rezistăm în apă o oră și jumătate –două ore maxim”, ne lămurește Marian Ciulei. Dar asta nu înseamnă că șeful ISU Dobrogea nu va pune, chiar în această săptămână, în discuție la IGSU aceste aspecte.

Misiuni de căutare, cazuri dramatice

Marian Ciulei și scafandrii săi își amintesc absolut toate intervențiile la care au participat. Le-au rămas întipărite în minte. Până la dramaticul caz al copilului dispărut la Pecineaga, cea mai gravă, pentru ei, a fost tragedia din ianuarie 2014 când au intervenit la Cernavodă pentru o mașină care căzuse, de pe pod, în Canalul Dunăre Marea Neagră. “Am fost anunțați că este vorba, inițial, de o persoană, apoi, că sunt două persoane. Nu știam ce ne așteaptă. Ne-am scufundat în apa de 3 grade, pe viscol, am reușit să găsim mașina, era la 10 metri adâncime, cu roțile pe fundul Canalului. Curentul era foarte puternic, practic ne țineam de  aripa mașinii” își amintește Marian Ciulei care, după o pauză, spune că de fapt în acel autoturism au descoperit cinci cadavre, iar la 10-15 metri în apă, al șaselea, al unui copil.  

Căutări disperate la vizibilitate zero 

Nici tragedia din 15 decembrie 2014, când un elicopter SMURD, cu doi piloți și doi medici, s-a prăbușit în lacul Siutghiol nu o uită. Căutările scafandrilor s-au derulat la vizibilitate zero. De-a lungul anilor, militarii au fost nevoiți să își instruiască sufletul. Marian Ciulei spune că trebuie să fii puternic atunci când te lovești de un cadavru.  “Nu ai cum altfel. În primul rând îl pipăi, vezi că este țesut uman, așa facem la fiecare înecat. De multe ori te lovești față în față de el. Stai așa lipit de el, dar îl pipăi, vezi că este om, îți anunți colegul, și ieși cu el, în brațe la suprafață. Așa am și reușit să dăm de copilotul elicopterului, care se afla pe scaun, legat, înfipt în mâl, la o adâncime de circa 6 metri. El era înfipt în acest noroi, cu tot cu scaun. L-am găsit, l-am desfăcut din scaun, și l-am adus la suprafață. Asta ne e meseria”.

Înjurați de victimele salvate de la înec 

Marian Ciulei își scutură capul, ca pentru a uita, și trece la exemple de misiuni “victorioase”, terminate însă cu un gust amar: „Am reușit să salvez o persoană de la înec, la Vadu, era furtună de gradul trei, curentul îl ducea în digul de la Năvodari. El practic nu mai înota, bătea apa cu picioarele. I-am dat vesta de salvare, l-am îmbărbătat. Am reușit, după o oră și jumătate, să ajung cu el pe plajă, pentru că curentul bătea spre larg. Când am ajuns la mal, ne-a înjurat, a țipat să îl lăsăm în pace, și a luat-o la fugă pe pajă. Nici astăzi nu știm cine a fost. Dar, asta e. Sunt puțini care ne mulțumesc. Se întâmplă rar”. Când au primit mulțumiri din țară, de la un turist salvat de la înec, chiar au fost uimiți.

Nu au găsit copilul, dar au salvat satul 

Șeful ISU Dobrogea admite că cele mai multe reușite sunt în punctele de salvare de pe plajă pentru că scafandrii intervin imediat. “Dacă sunt însă urgențe la mari distanțe, deși niciunul nu refuză, pleacă imediat, oriunde sunt chemați, și în țară. Avem obligația asta legală să participăm la căutarea persoanelor dispărute. La solicitarea poliției sau a aparținătorilor, trebuie să mergem. Este important  ca familia să își îngroape creștinește persoana decedată”, spune colonelul Daniel Popa. Și ajungem, astfel, la cazul de la Pecineaga, la copilul înecat în bazinul de dejecții animaliere de la marginea comunei.  “Pentru noi a fost o premieră, nu ne-am mai lovit de astfel de căutări, niciodată. Viața îți este pusă în pericol. Când intri cu echipament neadecvat se pot întâmpla multe, accidente de scufundare, boli de piele”, mărturisește Marian Ciulei. Scafandrul șef susține că, deși a lucrat aproape 25 de ore neîntrerupt, iar oamenii săi au intervenit cu schimbul, la căutările din bazine, câte 12 ore la rând, nu s-au plâns: “De la miros? Nu. Cu cât stai mai mult acolo, te înveți cu acel mediu. Nu stăteam pe loc, după golirea bazinelor, pe care inițial am fost cu barca, am căutat la pas. Unele bazine aveau mai puține dejecții. Nu am mai avut timp să ne gândim și la mirosul insuportabil, la toxicitate, trebuia să acționăm”.

   

“Băiatul a ieșit la suprafață”

Pentru șeful ISU Dobrogea, scufundarea scafandrilor nu a fost periculoasă din punct de vedere al complexității. “A fost din punct de vedere al conținutului acelui lichid. Amestecul acela de urină, fecale de porc și resturi de cadavre de animale”, a explicat colonelul Daniel Popa, dezvăluind că, chiar în dimineața zilei de vineri în care a fost găsit cadavrul micuțului Iulian, stabiliseră împreună cu poliția să mai extragă, odată, apa din bazinul în care fusese căutat în prima zi. Pentru colonelul Daniel Popa, singurul loc în care mai avea dubii că ar mai fi prins în mâl copilul dispărut era tot în primul bazin. Și, pentru prima dată de la tragedie, șeful ISU Dobrogea vorbește despre pericolul prin care a trecut întreaga localitate. “Am zis să îl golim din nou fiindcă noi, în prima zi, dacă am fi scos-o în totalitate, apa asta toxică, infestată, s-ar fi deversat spre sat. De asta s-a luat atunci decizia să o golim în celălalt bazin care era securizat. Copilul a ieșit, vineri, oricum ne-am gândit și la probabilitatea asta, având în vedere că un corp înecat iese cam după trei zile la suprafață în funcție de temperatura apei”.