Un fapt incredibil arată cum se preocupă autorităţile de sănătatea alimentară a românilor. Aderarea României la Uniunea Europeană a adus după sine şi obligaţii în privinţa siguranţei alimentelor, aşa că la finalul lui 2008 autorităţile au cumpărat un aparat modern care trebuia să determine concentraţiiile de dioxină din carnea pe care o găsim în magazine.

Deşi a costat 600.000 de euro, fiind la vremea respectivă un aparat de ultimă generaţie, sistemul HR-GCMS nu a livrat până acum niciun rezultat autorităţilor române. De ce? Pentru că nu l-au autorizat. Ca lucrurile să fi e şi mai şocante, reprezentanţii Autoritatea Națională Sanitară Veterinarăși pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) au cheltuit în ultimii 8 ani nu mai puţin de 300.000 de euro pe reparaţii şi consumabile pentru un aparat care nu a funcţionat.

După o perioadă în care am consumat ca nişte oaspeţi respectuoşi tot ce ni s-a pus în galantar, am început să devenim conştienţi că modul în care ne hrănim este o mare problemă. De câţiva ani se desfăşoară adevărate campanii de presă de informare asupra pericolului din farfurie. Problema este că, oricât ne-am informa, nu putem merge decât pe încredere că produsele din magazine conţin ceea ce spun etichetele.

Europa obligă România să îşi protejeze populaţia

Pentru a se împiedica apariţia pe piaţă a hranei periculoase, autorităţile ar trebui să testeze prin sondare dacă un sortiment este sănătos pentru consum sau nu. Odată cu integrarea în UE au devenit obligatorii cerinţele Comunităţii Europene privind siguranţa alimentară. Ba, mai mult, prin Tratatul de Aderare, autorităţile române au obligaţia să monitorizeze prezenţa anumitor substanţe şi a rezidurilor acestora la animale şi în produsele de origine animală. În carne, cele mai periculoase sunt dioxinele, substanţe care pot provoca inclusiv forme de cancer ale sistemului digestiv.

A costat 600.000 de euro

La finalul anului 2008, prin autoritatea care ar trebui să ne protejeze siguranţa alimentară, adică ANSVSA, România a cumpărat prin fonduri PHARE un aparat denumit HR-GCMS, care ar trebui să determine concentraţia de dioxine şi PCB-uri (compus chimic bifenil policlorurat). Aparatul a costat 600.000 de euro şi este produs de firma Waters din Statele Unite ale Americii. În primăvara anului 2009, pe când ANSVSA era condusă de pedelistul Marian Zlotea, a fost instalat la DSVSA Bucureşti, iar specialiştii care urmau să lucreze cu aparatul au fost instruiţi în Anglia, la Manchester. Numai că aici începe un drum care dacă nu ar fi dramatic pentru sănătatea noastră, ar fi comic. Aparatul care ar trebui să ne arate cât de să- nătoasă este carnea din magazine nu a produs nici măcar un rezultat pentru autorităţile sanitar-veterinare din România.

300.000 de euro pentru întreţinerea echipamentului

 Un raport al Curţii de Conturi finalizat la sfârșitul lunii mai anul acesta arată că, pe lângă cei 600.000 de euro plă- tiţi pentru achiziţionare, statul român a mai plătit aproape 300.000 de euro pentru reparaţii şi consumabile în ultimii 8 ani. Asta, în condiţiile în care el nu a livrat nicio analiză, nefiind omologat de RENAR, autoritatea care ar trebui să îi dea autorizaţie de funcţionare. RENAR-ul nu a emis autorizaţia pentru că singura dată când specialiştii au fost chemaţi să testeze utilajul, în 2011, el nu a funcţionat. „Efectuarea unor cheltuieli neeficiente şi neeficace în sumă totală de 1.292.955 lei aferente unui mijloc fix denumit HR-GC-MS care, de la data punerii în funcţiune, respectiv data de 17.04.2009 şi până la data prezentului audit nu a furnizat datele necesare emiterii buletinelor de analiză şi nu a generat, scopul achiziţiei acestuia fiind – confirmarea contaminanţi-dioxine”, scrie în auditul realizat de Curtea de Conturi.

Prima defecţiune: s-a umplut de praf din cauza unor lucrări de renovare

Şirul de evenimente prin care s-a ajuns la această situaţie este unul de-a dreptul halucinant. Prima problemă pe care o indică cei care au realizat auditul este faptul că recepţia aparatului a fost defectuoasă, „starea de bună funcţionare a echipamentului fiind incertă”. Ba mai mult, la momentul instalării nu a fost semnat un contract de mentenanţă. După instalare urmează o acţiune care ţine mai degrabă de scenele cu Dorel. Imediat după punerea în funcţiune a aparatului, în clădirea în care se află au început nişte lucrări de construcţii. „Iniţierea unor lucrări de construcţii, la scurt timp după punerea în funcţiune a generat un prejudiciu major în funcţionarea acestuia. Astfel, cele trei pompe Edwards au fost schimbate din cauza nefuncţionării. La dezasamblarea lor de către reprezentantul companiei Edwards s-a constatat că pompele erau pline de praf”, le-a spus unul dintre angajaţii ANSVSA auditorilor de la Curtea de Conturi.

Au vrut să îl omologheze, deși nu era echipat complet

Cu toate că aparatul a fost instalat în 2009, cea mai importantă parte a lui, sistemul de extracţie-purificare utilizat pentru extragerea grăsimii din carne, a fost cumpărat abia în 2011. „Deși echipamentul GCHRMS pentru determinarea dioxinelor a fost achiziționat în aprilie 2009, sistemul de extracție-purificare utilizat pentru extragerea grăsimii din probă, purificarea și separarea analiților de interes (reprezentând prima etapă a procesului analitic de determinare a dioxinelor din produse alimentare, sistem fără de care echipamentul GC-HRMS nu-şi motivează utilitatea), a fost achiziţionat oficial în august 2011”, a declarat în faţa auditorilor Camelia Rădulesc, consilier la ANSVSA.

Declaraţia ei ne arată ca cei de la ANSVA au mai avut un episod gen Dorel, după cel cu construc- ţiile făcute după ce au instalat aparatul. Ei i-au chemat pe cei de la RENAR pentru omologare în aprilie 2011, deşi au cumpărat sistemul de extracţie a grăsimilor, fără de care echipamentul GC-HRMS este inutil, abia în august 2011. Evident că la inspecţia RENAR aparatul a dat „rezultate neconforme”, după cum apare într-o altă declaraţie din dosarul Curţii de Conturi.

Ciudat: aparatul se defecta chiar înainte de inspecţiile de omologare

Dar cum explică reprezentanţii ANSVSA plata a 300.000 euro pentru consumabile şi service la un aparat care nu a livrat niciun rezultat valid timp de 8 ani? „În scurtele perioade de funcţionare a echipamentului GCHRMS, specialiştii desemnaţi prin ordinul preşedintelui ANSVSA reiau procesul de validare ceea ce reprezintă de fiecare dată consum de reactivi şi materiale de laborator din cele achiziţionate anterior anului 2015”, a explicat Mădălina Georgescu, şeful laboratorului în care se află echipamentul pentru experţii curţii de conturi. Ea a preluat conducerea laboratorului în februarie 2015 şi de atunci au avut loc două tentative de omologare a aparatului.

De fiecare dată a apărut o problemă: după ce au cumpărat consumabilele necesare funcţionării aparatului, acesta s-a defectat. Prima dată a fost defect între martie şi noiembrie 2015, iar după reparare s-a reluat procesul de omologare, numai că, supriză: în ianuarie 2017 aparatul s-a defectat din nou. Din declaraţiile aflate în raportul Curţii de Conturi, aceaste defecţiuni ivite fix după ce erau cumpărate consumabilele au apărut constant în ultimii 8 ani. Practic, DSVSA București cumpăra consumabile pentru punerea în funcțiune a aparatului, după ce acestea erau achiziționate echipamentul se defecta, era angajată o firmă pentru service, aparatul era reparat, numai că trebuia cumpărate alte consumabile pentru că cele deținute își pierdeau valabilitatea. Şi procesul a fost reluat în ultimii 8 ani de toate conducerile care s-au perindat pe la conducerea ANSVSA şi DSVSA Bucureşti. Ovidiu Zvoriş- teanu (foto), cel care conduce executiv DSVSA Bucureşti de mai bine de patru ani, cu o întrerupere de şase luni, le-a spus inpectorilor Curţii de Conturi că cele mai multe chetuieli s-au făcut înaintea mandatului său. Numai că actele arată că, din 2013 şi până astăzi, echipamentul a mai înghiţit 100.000 de euro inutil, adică o treime din suma totală.

Avem echipament, dar îi plătim pe austrieci pentru analize

Rezultatul acestei anomalii este că la 10 ani de la integrarea în UE, România nu are capacitatea de a determina dacă avem carne contaminată cu dioxine pe piaţă sau nu. Asta, deşi avem un aparat care a costat 600.000 de euro şi am plătit 300.000 de euro pentru service şi consumabile. Totuşi, România este obligată să facă periodic aceste teste la carne. Şi le face. Cum? Plătind unui laborator din Austria 400 de euro pentru fiecare probă. Şi se trimit câteva zeci de probe pe an. Facturile din ultimii ani arată că România plăteşte pe an, în medie, 25.000 de euro austriecilor pentru nişte teste pe care le-am putea face noi. Adică 200.000 de euro în ultimii 8 ani. Şi nu e vorba numai de ceea ce plătim, ci şi de banii pe care acest aparat i-ar putea produce prin teste făcute pentru diverse entităţi implicate în producerea şi comerţul cu alimente şi care au nevoie de aceste rezultate.

Cum a reuşit statul să amortizeze un echipament nefolosit

Şi ca filmul cu Dorel să fie complet, urmează un final de comedie neagră. În registrele ANSVSA, investiţia în aparatul GC-HRMS apare ca amortizată în proporţie de 80%, deşi nu a produs niciun rezultat timp de 8 ani şi nici un venit. Cum au ajuns reprezentanţii statului la această amortizare. Simplu: aparatul are calculată o perioadă de viaţă de 10 ani. Au trecut 8 ani din 10, aşa că reprezentanţii ANSVSA consideră că 80% din investiţie a fost amortizată. La începutul lui 2019, acest aparat îşi va termina perioada de funcţionare şi dacă ar putea comunica, ar putea spune o poveste care s-ar rezuma astfel: „Am fost unul dintre cele mai performante echipamente din lume şi pe mine s-au plătit bani mulţi pentru a putea ajuta o populaţie să fie protejată de otrăvirea lentă prin alimente. Numai că am ajuns în România unde nu se face prevenţie, ci oamenii stau mai mult prin spitale. Aşa am păţit şi eu, am stat mai mult prin service şi nu am livrat niciun rezultat util pentru societate”.

Ce sunt dioxinele

Termenul de dioxină se referă la un grup de câteva sute de substanţe chimice, toate cu un imens potenţial toxic şi cancerigen. Dioxina este cea mai toxică substanţă din alimente, alături de metalele grele şi pesticide. Este prezentă în carnea animalelor datorită neglijenţei fermierilor care, prin metoda arderii resturilor vegetale din câmp, contaminează solul. Ea ajunge astfel în pământ şi prin metabolismul plantelor şi consumul acestora de către animale ajunge mai departe la om. În prezent, metoda curăţirii terenurilor prin arderea resturilor vegetale este interzisă în Uniunea Europeană, dar la noi încă se mai practică. Principalul pericol al expunerii la dioxină îl reprezintă riscul cancerigen, acesta fiind mai ridicat la copii. Cele mai multe astfel de substanțe sunt preluate din alimentație, peste 95% provenind din ingerarea grăsimilor de origine animală.

DNA-ul a fost sesizat, dar nu a reacţionat

În primăvara lui 2015, noua conducere de atunci a ANSVSA a comandat un control intern asupra situaţiei echipamentului şi a motivelor care au dus la situaţia de a nu funcţiona. În urma controlului a fost alertată DNA prin sesizarea nr 5226/20.03.2015, dar de mai bine de doi ani nu există nicio acţiune vizibilă a procurorilor.

1.292.955 de lei a fost valoarea abaterii indentificată de Curtea de Conturi

25.000 de euro plătim anual Austriei pentru analize pe care le-am putea face în ţară