La scurt timp după căderea nopții în ziua de Anul Nou, un bărbat scund a ales un loc de-a lungul uneia dintre cele mai puternic fortificate granițe din lume, la un sfert de milă de cel mai apropiat pluton de soldați, și a escaladat un gard de sârmă înalt.
Încălcarea securității graniței
Luminile de avertizare au sesizat mișcarea, motiv pentru care s-a sunat alarma. Bărbatul s-a grăbit, navigând în amenințarea minelor terestre rămase dintr-un război din secolul trecut, reușind să iasă din vizorul camerelor termice. Până la miezul nopții, a reușit să traverseze zona demilitarizată de 2,5 mile. S-a întors acasă, în Coreea de Nord.
Câteva ore mai târziu, soldații sud-coreeni, care au ignorat ceea ce s-a întâmplat, considerând că a fost o alarmă falsă, și-au dat seama că au ratat urmele pașilor bărbatului. Peste 33.000 de nord-coreeni și-au riscat viața pentru a-și părăsi patria în ultimele decenii, lăsând în urmă o economie sărăcită, frica generată de gulagurile politice și un cult al personalității de generația a treia care cere o reverență neîndoielnică a liderului Kim Jong-un și a strămoșilor săi.
Oficial, se știe că aproximativ 30 de nord-coreeni s-au întors după ce s-au stabilit în Coreea de Sud, potrivit informațiilor sud-coreene. Cercetătorii estimează că numărul real este probabil mult mai mare, posibil la ordinul sutelor. Unii dintre cei care se întorc devin instrumente de propagandă pentru statul nord-coreean, apărând în videoclipuri sau conferințe de presă făcând declarații despre cât de mult au regretat că au plecat.
Trecerea bărbatului a stârnit o frenezie în Coreea de Sud din cauza încălcărilor securității graniței, în special după ce a fost dezvăluit că bărbatul a trecut în Coreea de Sud în noiembrie 2020 pe aceeași rută, evitând de două ori detectarea de către armata sud-coreeană. Totuși, printre cei care lucrează sau cercetează instalarea nord-coreenilor în sud, decizia sa de a se întoarce după abia un an a marcat cel mai recent testament al provocărilor cu care se confruntă refugiații nord-coreeni.
Refugiații vor să se întoarcă acasă
Aproape 1 din 5 refugiați nord-coreeni din Coreea de Sud au spus că s-au gândit să se întoarcă, potrivit unui sondaj din 2021 al Centrului de baze de date nonprofit pentru drepturile omului din Coreea de Nord. Motivul dat cel mai des este lipsa orașului natal sau a familiei. Unii au spus că au fost discriminați în Coreea de Sud sau au considerat că societatea capitalistă este prea competitivă, potrivit sondajului.
Joo Seong-ha, care a părăsit Coreea de Nord în 2002 și lucrează ca jurnalist la un ziar sud-coreean, a spus că încă se gândește la casă. Park Young-ja, cercetător la Institutul Coreean pentru Unificare Națională, finanțat de guvernul sud-coreean, a declarat că cei care nu au membri ai familiei în Sud se adaptează mai greu.
Într-un videoclip din 2016 postat de un site web afiliat guvernului nord-coreean, un bărbat de 40 de ani care s-a întors din îngrijorare pentru soția pe care a lăsat-o în urmă a spus că s-a confruntat cu discriminare și conflicte economice încercând să ajungă în Coreea de Sud. „Am petrecut doar un an și șase luni în Coreea de Sud, dar fiecare moment acolo mi s-a părut ca un deceniu și fiecare zi a fost foarte grea”.
Alte cauze în justiție care implică încercările nord-coreenilor de a se întoarce dezvăluie o disperare care îi împinge pe evadați să se întoarcă. Un bărbat care lucra în construcții ca zilier a fost fraudat cu aproximativ 50.000 de dolari și a fost urmărit de recuperatorii de datorii. Altuia i s-a confiscat depozitul la domiciliu, când nu i-a putut plăti aproximativ 800 de dolari pe care îi datora brokerului care i-a facilitat evadarea inițială. Un alt om în vârstă de 60 de ani a suferit un accident vascular cerebral și a vrut să-și revadă soția și fiul înainte de moarte și nu a fost tratat ca un muncitor emigrant în Coreea de Sud, potrivit înregistrărilor instanței.
Situația economică cu care se confruntă refugiații nord-coreeni a fost evidențiată în 2019, când Han Sung-ok, o mamă singură, și fiul ei în vârstă de 6 ani au fost găsiți morți în apartamentul lor din Seul, posibil de foame. Moartea mamei și a fiului a devenit un strigăt pentru refugiați. Coreea de Sud oferă fonduri inițiale de relocare și locuințe pentru primii cinci ani, dar mulți rămân fără nimic după ce au plătit comisioanele și se luptă să găsească locuri de muncă stabile, potrivit Yahoo News.