Pe 11 iunie Consiliul de Administrație hotărâse ca biletele disponibile din Administrația centrală să fie transferate la Sinaia, la casa de adăpost construită în acest scop pe Șoseaua Moroieni în Valea Izvoarelor.

Acolo, pe lângă bancnote, a fost dus și aurul, tot stocul metalic fiind transportat la Sinaia în perioada 16-18 iunie.

Pe lângă stocul prorpriu-zis, au mai fost depozitate acolo o casetă cu fracții de aur, provenit din cumpărări zilnice, 51 de casete cu aurul polonez, o casetă cu un buzdugan, o casetă cu aur primit în gaj de Serviciul titlurilor, două casete cu 11.371 piese ale Muzeului numismatic al BNR.

Stocul metalic dus la Sinaia, în 1870 de casete, cu o greutate brută de 194.444,080 kg, a fost depozitat în boxele cu nr. 14, 16, 18 și 20.

La 2 iulie 1941, numărul soldaților care apărau obiectivul BNR de la Sinaia sporise de la 20 la 48, plus un subofițer și un ofițer.

Pe 15 iulie 1943, Consiliul de Administrație a stabilit că:

„Având în vedere că lucrările noului local al BNR sunt îndeajuns de înaintate spre a garanta o siguranță deplină pentru tezurul Băncii, Consiliul decide mutarea aurului de la Sinaia la București pentru a fi depozitat în tezaurul noului local al BNR”.

Stocul de aur al BNR avea să rămână la București doar pentru un an, căci, așa cum reiese din corespondența conducerii băncii cu guvernul:

„Față de desfășurarea evenimentelor militare din Răsărit, am avut onoarea, încă din iunie 1943, a vă arăta că suntem preocupați de chestiunea punerii la adăpost a stocului nostru de aur, constând în 21 de vagoane (în cifră rotundă), care se află astăzi în întregime depozitat în localul nostru din București”.

După eșecul demerurilor diplomatice de transfer al tezaurului în Elveția sau în Turcia, în iulie 1944 BNR și Guvernul au desfășurat operațiunea secretă „Neptun”, prin care, între 8 și 23 iulie.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric