Opinii EVZ
Atenție DNA! Noi oameni politici și noi partide, nu-i lăsați să ajungă la milioane, luați-i !
Ce-o fi Partidul România Unită și cine-o fi Bogdan Diaconu? Sunt cu ochii pe ei.
Imediat după surpriza alegerilor prezidențiale, a apărut o întrecere socialistă pe înființarea de noi partide. Acestea par a fi determinate însă de schimbarea de perspectivă politică determinată de alegerea lui Iohannis ca președinte, nu de o nevoie reală, apărută în timp și care să se demonstreze realizabilă printr-o direcție de viitor. Partidul lui Ghiță este reacția la disputele din PSD, care nu interesează alegătorii. Partidul lui Geoană și Vanghelie are aceeași sursă, doar că se dovedește o încercare de încercuire și de preluare tot a PSD-ului prin debarcarea lui Victor Ponta. Monica Macovei ar dori un partid, încurajată de procentele de la prezidențiale, dar deocamdată a eșuat într-o fundație. Alți inițiatori virtuali, precum Ioan Ghișe, Daniel Fenechiu sau Nicușor Dan, în ciuda zestrei politice a fiecăruia (în cazul lui Nicușor Dan avem, de fapt, o zestre civică), par pierduți în orizontul politic pentru că nimic din ce reprezintă ei nu are puterea de a coagula o direcție clară, o susținere și o doctrină care să aibă impact la nivel național.
Singura excepție de la această pleiadă de piloți de încercare într-ale înființării de partide este deputatul Bogdan Diaconu, președintele Partidului România Unită, care și-a anunțat demersul înainte de alegerile prezidențiale, în august 2014, pe o idee la care lucrează din 2012, după cum o dovedește manualul său ideologic publicat chiar înainte de alegerile parlamentare din acel an, volum intitulat ”România Unită”. Dar aceasta nu este singura diferență care atrage atenția. Demersul lui Diaconu apare în contextul în care în Europa naționalismul de diferite facturi ia un avânt nemaicunoscut, ceea ce i-a determinat pe analiștii de la Economist Intelligence Unit să vorbească recent de anul 2015 ca de unul al schimbării de paradigmă politică în multe țări europene din cauza avântului naționalist.
În România, naționalismul a fost scos din scenă de prestațiile rizibile ale unui Vadim, Becali sau Dan Diaconescu. Din acest motiv, s-a crezut că nu vom mai avea o mișcare naționalistă. Partidul România Unită nu are însă profilul delirant al celor trei pomeniți anterior, ceea ce ridică întrebarea dacă această mișcare nu urmărește cumva să se ralieze la curentele naționaliste europene și să încerce în România aceeași schimbare de balanță politică pe care o reușesc aceste formațiuni în alte țări, unele chiar cu democrații foarte vechi.
În fața intențiilor unor granzi precum Ghiță sau cuplul Geoană-Vanghelie, Partidul România Unită pare mai degrabă modest pentru că nu are în spate nici milionari în euro, nici structuri de partid împământenite în relele politicii românești. Spre deosebire de proiectele care atrag atenția prin numele grele, dar și cu probleme, care le susțin, Partidul România Unită atrage atenția prin constanță și doctrina sa unică, fiind pe un culoar unde nu are rival. Dacă inițiativele de rupere a PSD-ului atrag mai degrabă prin spectacol și dispute politice, Partidul România Unită trebuie urmărit cu atenție măcar pentru că semnalul dat în Europa prin ascensiunea mișcărilor naționaliste își va găsi în această formațiune un ecou care nu se va lăsa așteptat. În România, deocamdată, popularii și-au schimbat mandatele cu socialiștii pe urmele schimbărilor la nivel european între PSE și PPE. Așadar suntem conectați, fie că vrem, fie că nu, la direcțiile din Uniune. Să nu uităm că, la nivelul Parlamentului European s-a încercat de către Frontul Național constituirea unui grup naționalist, tentativă nereușită pentru că lipseau reprezentanți ai unui alt stat membru. În aceste condiții, reprezentanții naționalismului românesc în PE ar putea fi cheia constituirii unui asemenea grup.
În Europa apare, tot mai puternic, o a treia forță, cea naționalistă. Se va manifesta ea și în România prin Partidul lui Bogdan Diaconu?
Recomandările noastre
