Mai poate fi stopat Brexitul? Atacuri juridice și presiune publică pentru un nou referendum. Pulsul planetei

Activiștii pro-UE din Marea Britanie au declanșat un proces juridic prin care doresc să obțină formal, la nivelul Comisiei Europene via Curtea Europeană de Justiție, un răspuns la o întrebare formală a Londrei oficiale dacă procesul declanșat la 30 martie 2017 cu accesarea articolului 50 din Tratatul de la Lisabona, respectiv retragerea din UE, poate fi reversat fără acordul statelor terțe, fiind doar o decizie a Marii Britanii. O chestiune mai complexă decât pare la prima vedere, și care e critică pentru inversarea procesului de părăsire a UE.

Procesul se judecă la Edinbourgh și are un apel la Londra. Urmează să fie soluționat săptămânile acestea iar relevanța sa e crucială. Astfel, odată depășită admisibilitatea solicitării – pentru moment respinsă pe motiv că discută de un fapt probabil, posibil dar ipotetic, neconsumat însă, acela al unei decizii a Marii Britanii de a inversa procesul de ieșire din Uniunea Europeană, denumit Brexit – dezbaterea este dacă odată accesat articolul 50 și comunicat Comisiei Europene, respectiv odată declanșat procesul de negociere, este doar decizia Londrei sau nu să revină la statu quo ante, respectiv la statutul cu excepții de care beneficia Marea Britanie înaintea deciziei de ieșire din UE, cu sau fără acordul tuturor statelor membre.

Care e semnificația? Ei bine, dacă răspunsul e afirmativ, acesta dă un argument clar partizanilor anti-Brexit și pro – UE și dă o speranță reversibilității procesului, odată ce divergențele între Londra și Bruxelles cu privire la un acord post Brexit se accentuează, și asta pe ultima sută de metri, înainte de a valida forma finală, care trebuie și ratificată ca să intre în vigoare la 29 martie 2019, în timpul președinției române la Consiliul UE. Azi, marea temere este că procesul e ireversibil, de facto și de jure, nu numai ca decizie politică a Guvernului May, care mizează și invocă ireversibilitatea deciziei în referendum și s-a asigurat, printr-o manevră juridică în Parlament, că nici Legislativul nu va putea reversa procesul respingând acordul negociat dacă vom avea vreunul până la data Consiliului European din toamnă, la final de septembrie. Între-adevăr, Theresa May a anunțat că singura sa referință este rezultatul referendumului din 2016, pe care îl pune în aplicare, potrivit mandatului pe care-l are. Guvernul britanic a argumentat că tema stopării Brexitului unilateral sau doar cu acordul tuturor membrilor UE, deci și a celorlalți 27 de parteneri, este irelevantă, odată ce referendumul a fost câștigat cu 51,9% pentru a pleca față de 48,1% a rămâne în UE. Orice altă variantă este respinsă de acest guvern, inclusiv posibilitatea unui nou referendumm dacă nu există acord sau dacă acordul e respins de către Parlament. Totuși abordarea e valabilă cât timp acest guvern este în funcție sau cât nu vine un guvern mai pro-hard Brexit - un Guvern Boris Johnson, de exemplu. În orice altă variantă, tema referendumului se poate repune dacă e o decizie care ține doar de Londra și acest fapt ar fi susținută de Comisia UE și Curtea de Justiției a UE.

Pe de altă parte, Guvernul May se confruntă cu o situație dramatic modificată astăzi. Ultimul sondaj de opinie din iulie arată că neîncrederea în ajungerea la un acord între UE și Marea Britanie a crescut voturile anti-Brexit într-un nou referendum, cu 45% pro-referendum, antiBrexit la 34% împotrivă, pro-Brexit, restul nu știu/nu se pronunță. În plus, se mai adaugă la aceasta și problemele guvernului May cu negocierile privind frontiera inter-irlandeză. Aici reacțiile au fost dure, iar chiar formula de salvgardare stabilită după prima etapă, respective menținerea Irlandei de Nord în Uniunea Vamală, a fost respinsă de către Londra. Mai mult, Theresa May a modificat chiar Legea Vamală britanică, care astăzi face să fie ilegală funcționarea Irlandei de Nord în afara teritoriului/controlului vamal al Marii Britanii, aruncând în aer unul din punctele obligatorii care a menținut planul negocierii unui acord în faza a doua actuală, trecând de cele trei condiții inițiale – drepturile cetățenilor, plățile sumelor angajate de Londra, frontiera inter-irlandeză.

Amestecul Rusiei în alegerile din România: Poziţia lui Georgescu față de Ucraina dă de bănuit

Carnea care nu va mai fi vândută în România. Nu respectă cerințele și standardele

Negociatorul UE pentru Brexit, Michel Barnier, care reprezintă Comisia Europeană, a pus sub semnul întrebării Documentul convenit de Guvernul britanic cu greu, ca răspuns la propunerea UE, considerând că, deși e un punct de plecare, e inacceptabil pentru că ar slăbi piața comună și ar crea costuri pentru afacerile din UE. În timp ce Londra solicită o poziție mai flexibilă a UE, iar Berlinul tocmai a anunțat, prin vocea Cancelarului Angela Merkel, un apel similar față de Comisie, totuși specificările privind respectarea jurisdicției europene și a drepturilor cetățenilor comunitari în Marea Britanie și britanici în UE nu sunt discutabile.

Pentru partizanii menținerii Marii Britanii în UE pe baza unui nou referendum, poziție care se întărește și se consolidează tot mai mult în spațiul public, singura șansă pentru ca „Brexitul să rămână în urmă ca un vis urât”, după un nou referendum, ține obligatoriu de situația căderii guvernului May, al unui răspuns al Curții Europene de Justiție care să permită reversibilitatea accesului la articolul 50 de retragere a Marii Britanii din UE direct din voința Londrei și revenirea măcar la statutul anterior, cu excepțiile aferente. În caz contrar, varianta cea mai probabilă rămâne cea a unui Brexit incontestabil, cu sau fără acord, fapt ce va duce la o criză economică și probleme de costuri majore și în Marea Britanie, și în UE.

Pe de altă parte, o prăbușire cu costuri majore a Marii Britanii după Brexit e un scenariu dorit de mulți pro-europeni deoarece astfel s-ar da un semnal foarte dur oricui va dori să mai iasă din conclavul european: interdependențele dintre statele membre ale UE și între state și Bruxelles sunt atât de importante încât ruperea lor duce la costuri atât de mari încât nici măcar Marea Britanie nu le-a putut suporta, darămite un stat mai mic, iar costurile sunt la fel de importante și pentru statele care rămân în Uniune din cauza integrării economiilor acestor state și a interdependențelor reciproce. În plus, alternative de tip acorduri de liber schimb lasă un stat mic față cu actori terți și dispar capacitățile de negociere a unui gigant ca UE, orice stat european, lăsat singur, având sub 10 % din portanță economică, comercială și ca dimensiune a pieței unice europene.