Dintre români şi polonezi, majoritatea crede încă în iad. În Occidentul "luminat" acest rezultat al unui sondaj provoacă o veselie care apare drept frivolă în lumina războiului din Ucraina.
Nu putem decât să râdem auzind acest lucru. Peste 50% dintre cei chestionaţi în cele două ţări au răspuns într-un sondaj realizat între 2017 şi 2020 de World Values Survey că sunt convinşi de existenţa iadului. Din acest motiv primesc din partea unor cercuri educate o atitudine ironică, cum este şi de asteptat. Un jurist de ocazie activ şi pe twitter, stabilit la Londra, a comentat rezultatul sondajului cu un desen înfăţişând o faţă glumeaţă de drăcuşor, scrie Simon Strauss în Frankfurter Allgemeine Zeitung.
Un sociolog german a declarat ironic pe twitter că ambele ţări sunt astfel "singurii realişti din UE". Pentru aceasta a fost răsplătit de lume cu mutriţe rânjinde şi stropi de sudoare. Este vorba de asudarea lejeră a celor raţionali care, dacă este cazul, nu cred decât explicaţiei care le-a garantat un sistem de navigare. Din aceste "mutriţe" răzbate vanitatea celor care au pierdut orice înţelegere a unei concepţii despre o lume transcendentă. Noua iubire bruscă faţă de Polonia îşi are şi ea limitele sale. Iar acestea apar dur şi militant tocmai acolo unde este vorba despre opera lui Dumnezeu şi contribuţia Satanei.
Nu este deloc nevoie să se exagereze sentimental în privinţa credinţei populare est-europene pentru a constata că sondajul relevă din nou în faţa ochilor noştri cortina de fier care separă Europa de Est de Europa de Vest. Toate acestea par de la sine înţelese într-o zonă în care enoriaşii fug de bisericile creştine, lipseşte imaginea unui loc al păcatului etern - în Germania, doar aproximativ 15% dintre cei chestionaţi cred în iad. Ironia condescendentă faţă de simplitatea metafizică a vecinilor noştri europeni primeşte un gust amar când ajungi să citeşti un articol al scriitoarei ucrainene Anastasia Kosodii apărut în "Tagesspiegel" în care aceasta a recunoscut fără a clipi, referindu-se la cadavrele carbonizate ale soldaţilor ucraineni schingiuiţi: "Ateismul meu s-a terminat la 24 februarie, deci cred în Dumnezeu - sau cu atât mai mult în pedeapsa lui Dumnezeu în cazul celor care o merită."
Ne puteți urmări și pe Google News
Pe noi crimele de război ale ruşilor ne-au marcat doar politic şi economic, dar în altă parte au zguduit cele mai adânci resorturi. Pentru noi noţiunea de păcat este doar o ipoteză religioasă abstractă, iar pentru cei mai mulţi o imagine chiar neghioabă. Fiind mai aproape de evenimentele groaznice ale războiului îţi vine în minte îndoiala dacă excesele groaznice de pe pământul ucrainean nu cumva au de-a face şi cu faptul că prea mulţi şi-au pierdut teama faţă de un păcat care pune sufletul în pericol. Dintr-odată îţi vine în minte din nou teza Hannei Arendt, potrivit căreia cele mai groaznice orori ale secolului 20 nu s-ar fi întâmplat "dacă oamenii ar fi crezut încă în iad". (Traducerea: Imola Stănescu, RADOR)
Recomandările noastre
