Turchian Nasurla (36 de ani) este asistentă medicală la spitalul din Mangalia şi joacă pe scena Teatrului de Stat Constanţa. Mai mult, asistenta- actriţă urmează cursurile de master în „Managementul Proiectelor“ şi vrea să devină impresar.
De 18 ani, Turchian Nasurla este asistentă la Modulul de Urgenţe al Spitalului Municipal Mangalia. Lucrează în ture lungi, până la epuizare, fiindcă numărul mare de bolnavi necesită un volum enorm de muncă. Când nu este de serviciu, o poţi întâlni pe cea mai prestigioasă scenă dobrogeană - la Teatrul de Stat Constanţa -, fie la repetiţii, fie în spectacole. De etnie tătară, Turchian are 36 de ani şi este asistent, actor şi, mai nou, masterand la Managementul Proiectelor. „Pasiunea vieţii mele - teatrul“
„Aveam ceva ani de când terminasem şcoala de asistente şi munceam la Urgenţe. În 2000, mi-am spus că am ajuns la o oarecare stabilitate în ceea ce priveşte locul de muncă, aşa că am zis să-mi încerc norocul şi să studiez ceea ce am considerat pasiunea vieţii mele - teatrul. Am intrat la Facultatea de Arte, specializarea Arta Actorului, la «Ovidius» şi, după patru ani, aveam diploma de actor. De acolo, pot spune, a început nebunia cu scena“, ne povesteşte Turchian Nasurla, cea care, zi de zi, reuşeşte să îmbine trei meserii complet diferite.
În timp ce povesteşte, este întreruptă de un pacient sosit la Urgenţe. Pleacă în grabă să schimbe un pansament. „M-aţi prins într-o «pauză». Noroc că e dimineaţă şi nu sunt prea multe prezentări. Către prânz începe aglomeraţia“, zâmbeşte Turchian. Îşi aduce aminte apoi că, în 2005, absolventă de Teatru fiind, a dat concurs la fostul „Fantasio“, din Constanţa, a intrat, iar de atunci viaţa ei s-a schimbat radical.
Deşi face naveta Mangalia- Constanţa de cel puţin trei-patru ori pe săptămână, încă mai găseşte resurse să dea totul pe scenă. A fost, pe rând, Zamfira din „Piatra din casă“, de Alecsandri, fiica crâşmăriţei din „Şatra“, regizată de Beatrice Rancea, Cora, din „Inimi cicatrizate“, după Max Blecher, Zoe din „O scrisoare pierdută“ a lui Caragiale, şi Arkadina, din „Pescăruşul“ lui Cehov. Program infernal
Cea mai solicitantă perioadă a fost cea a pregătirii, la Teatrul de Stat Constanţa, a piesei „Inimi cicatrizate“. Pleca la 8.00 de acasă, începea repetiţiile la 9.00 şi termina la două ore după miezul nopţii.
„De obicei, ziua mea începe la 6.00 dimineaţa. Dacă sunt de gardă, intru în tură pe la 7.00. Când ies, ajung acasă şi mă prăbuşesc, adorm aproape instantaneu. A doua zi am repetiţii la teatru. Când pregătim o piesă nouă, se poate ajunge şi la repetiţii de 12 ore pe zi. Ajung la teatru pe la 9.00 dimineaţa şi plec şi după miezul nopţii... În weekend, am spectacole, întotdeauna cu sala plină. Nu ştiu nici eu cum reuşesc să mă împart. Am mare baftă cu colegii şi şefii de la Urgenţe, m-au înţeles întotdeauna şi am reuşit să prind ture care să-mi lase posibilitatea să şi joc“, povesteşte cu entuziasm tânăra. Învaţă a treia meserie
În urmă cu un an şi-a dat seama că viaţa nu este numai pasiune. „Meseria de actor este pentru oameni mai altfel, visători... Mi-am dat seama, în timp, de acest lucru. Am început masteratul cu «Managementul Proiectelor ». Sunt convinsă că îmi va folosi, poate, cândva“, explică ea, râzând, de ce a ales, din nou, un domeniu atât de diferit de ceea ce face deja.
„Actoria este un vis. O să am nevoie însă şi de ceva care să-mi asigure existenţa, dacă voi rămâne în domeniul teatrului. Aş alege oricând actoria, dar salariile în teatru sunt de mizerie. De exemplu, din anul meu, numai trei mai facem meseria asta, ceilalţi au plecat în afaceri“. De ce a ales „Managementul Proiectelor“? Fiindcă, explică Turchian, ar putea deveni impresar!
„Va veni o vreme când se va lucra şi în teatru pe proiecte, vreau să fiu pregătită“, ni se confesează asistenta-actriţă de la Modulul de Urgenţe Mangalia. Dorinţa ei cea mai fierbinte este să reînvie teatrul şi actul cultural în sine şi la Mangalia. „Mă gândesc la cei care vin după noi, la tinerii şi copiii de azi, care nu au pus piciorul într-o sală de teatru, care nu au văzut o piesă adevărată în viaţa lor. Dacă le-am cultiva setea de cultură, de teatru, am umple sălile, aşa cum se întâmplă la Constanţa“, este convinsă Turchian.
Recomandările noastre
