Câți oameni nu au simptome după ce s-au infectat cu SARS-CoV-2? Și care este rolul lor în răspândirea COVID-19? Acestea au fost întrebări-cheie de la începutul pandemiei.
Acum, dovezile sugerează că aproximativ una din cinci persoane infectate cu Covid-19 nu vor prezenta simptome și vor transmite virusul la mai puține persoane decât cineva cu simptome. Dar cercetătorii sunt împărțiți cu privire la faptul dacă infecțiile asimptomatice acționează ca un „motor tăcut” al pandemiei.
Potrivit Nature, cercetătorii nu au ajuns la o concluzie comun acceptată cu privire la rolul asimptomaticilor ca fiind motor al pandemiei.
Principala problemă în determinarea ratei de cazuri asimptomatice este diferențierea între asimptomatici și persoanele infectate care nu au ajuns în faza simptomatică, potrivit cercetătoarei Krutika Kuppalli de la Stanford University School of Medicine, citată de revista menționată.
Rezervor tăcut de răspândire
La începutul pandemiei, cercetările sugerau că infecțiile asimptomatice ar fi putut reprezenta până la 81% din totalul cazurilor. Dar o nouă analiză, publicată luna trecută și bazată pe 13 studii cu un eșantion total de peste 20.000 de persoane, a calculat rata asimptomaticilor la 17%. În această cercetare, persoanele asimptomatice sunt definite drept cele care nu prezintă niciunul dintre simptomele-cheie Covid-19 pe toată perioada de urmărire a bolii, analiza luând în calcul doar studiile care au urmărit persoane infectate timp de cel puțin șapte zile.
Dovezile sugerează că majoritatea oamenilor dezvoltă simptome în 7-13 zile, spune autorul principal Oyungerel Byambasuren, cercetător biomedical la Institutul pentru asistență medicală bazată pe dovezi de la Universitatea Bond din Gold Coast, Australia.
Analiza lui Byambasuren a constatat, de asemenea, că persoanele asimptomatice au fost cu 42% mai puțin susceptibile de a transmite virusul decât persoanele simptomatice.
Unul dintre motivele pentru care oamenii de știință vor să știe cât de des transmit persoanele fără simptome virusul este că aceste infecții rămân nedetectate, pentru că testarea în majoritatea țărilor se adresează celor cu simptome.
Alți cercetători nu sunt de acord cu privire la măsura în care infecțiile asimptomatice contribuie la transmiterea în comunității
O altă analiză a datelor, ce face parte dintr-un studiu mai larg pe populație, realizat la Geneva, urmărește să evalueze transmisia virusului între persoane care locuiesc împreună. Într-un document preliminar publicat luna aceasta și citat de Nature, autorii spun că riscul ca o persoană asimptomatică să transmită virusul în propria gospodărie echivalează cu un sfert din riscul de transmisie asociat unei persoane care prezintă simptome.
Sunt şi opinii științifice potrivit cărora persoanele asimptomatice pot reprezenta un risc semnificativ pentru sănătatea publică, în pofida riscului scăzut de transmisie, pentru că este mult mai probabil ca ele să participe la viața comunității, în loc să se izoleze.
Dar opiniile de acest fel sunt contrazise de altele, care argumentează că asimptomaticii nu ar prezenta un risc atât de mare, deoarece “nu tușesc și nu strănută la fel de mult, probabil nu contaminează suprafețele asemenea altor oameni”.
Revista Nature îl citrează pe Muge Cevik, cercetător la Universitatea St. Andrews din Marea Britanie, care arată că, deoarece majoritatea bolnavilor prezintă simprome, concentrarea pe identificarea acestora ar elimina, probabil, cele mai multe situații de transmisie a virusului. Cevik și colegii săi au realizat o analiză a 79 de studii privind dinamica virală, ce arată că, potrivit unora dintre aceste cercetări, asimptomaticii prezintă încărcări virale inițiale similare cu persoanele simptomatice, dar par să elimine virusul mai repede și sunt infecțioși pe perioade mai scurte.
Cevik arată, însă, că, deși există acum mai multe informații despre infecțiile asimptomatice, persoanele care nu prezintă simptome ar trebui să continue, oricum, să respecte măsurile menite să reducă răspândirea virală, precum purtarea măștii, igiena mâinilor și distanțarea socială.