În horă s-a prins cam toată populația din Constantinopol, cerând abdicarea lui Iustinian și arzând aproape un sfert din oraș în cele șase zile cât a durat răscoala.

Focul a distrus spitale, cu pacienții încă internați, biserici, o parte a Palatului Sacru, administrații și aziluri.

Răscoala nu a încetat decât după ce armata, condusă de generalul Belisarius, a ucis la vreo 30.000 de oameni, adunați la Hipodrom în jurul lui Hepatius, fără să stea să mai aleagă căror partid aparțineau.

Evident că execuțiile au continuat multă vreme după înăbușirea răscoalei, Hepatius fiind victima unei dintre ele, deși, la un moment dat, încercase să pună capăt revoltei.

Procopius din Caesarea, un mare savant bizantin din Palestina care l-a însoțit pe generalul Belisarius în războaiele împăratului Iustinian I, în „Istoria secretă”, pune înfrângerea răscoalei pe seama istețimii împărătesei Teodora.

Potrivit aceleiași lucrări, Teodora s-a născut, la anul 500, într-o familie săracă, fiind fiica unui îngrijitor de urși de la circ. Ea a fost la început actriță, curtezană și, destul de probabil, prostituată.

În 523, Iustinian, moștenitorul tronului bizantin, a pus ochii pe fata circarului și, nici una, nici alta, a luat-o de nevastă. După ce s-a urcat pe tron, ea a devenit sfetnica sa cea mai de vază.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric