Guvernul de la Wellington ar fi decis să nu facă publice informațiile cu privire la atentatul din Noua Zeelandă, din frica unei imagini proaste. Deși atacatorul a fost aproape de a o ucide pe Elisabeta a II-a, regina Marii Britanii, bărbatul nu a fost acuzat de trădare, fiind vorba de o condamnare care ar fi atras atenție nedorită.

În timpul vizitei diplomatice din 1981 a reginei în Dunedin, Noua Zeelandă, în anul 1981, un localnic în vârstă de 17 ani, Cristopher John Lewis s-a folosit de pușca sa de calibru 22 pentru a încerca să o omoare pe Elisabeta a II-a. Monarhul tocmai ce se dăduse jos din mașina Rolls-Royce pentru a-i saluta pe cei care au venit să o vadă. Glonțul a zburat pe lângă capul ei, iar autoritățile au anunțat că zgomotul de împușcătură ar fi fost de fapt sunetul scos de un panou publicitar care ar fi căzut. Forțele de ordine au schimbat mai apoi povestea, spunând că a fost vorba de detonarea unei petarde, potrivit Daily Mail.

 

În ciuda încercărilor de mușamalizare, fostul polițist din Noua Zeelandă, Tom Lewis, și avocatul atacatorului, Murray Hanan, au oferit mai multe detalii necunoscute până acum cu privire la eveniment.

 

Agentul de poliție a spus că prim-ministrul de la acea vreme, Robert Muldoon, se temea că familia regală nu ar mai fi revenit în Noua Zeelandă dacă ar fi aflat de atentat. Bărbatul a lucrat la ancheta din 1981 și a afirmat că declarația tânărului care voia să comită asasinatul a fost distrusă în mod intenționat, cu știința și aprobarea demnitarilor importanți, conform Daily Mail.

 

Avocatul susține că băiatul de 17 ani nu a fost condamnat pentru trădare pentru că acest lucru ar fi adus după sine pedeapsa cu moartea și, implicit, atenție nedorită asupra cazului. Atacatorul a fost acuzat de posesia unei arme într-un spațiu public și degajarea acesteia.

 

La acea vreme, forțele de ordine au găsit în apartamentul băiatului mai multe poze de ziar cu monarhul și o rută detaliată a vizitei.

 

Cristopher Lewis le-a spus anchetatorilor că ar fi conceput planul la comanda unui englez supranumit „Omul de Zăpadă”, de care s-ar fi temut foarte tare.